Turcia în doliu naţional după CARNAGIUL de la Ankara (VIDEO)

Cu câteva minute înaintea pornirii manifestanților, o bombă a explodat în locul unde erau adunaţi militanţii partidului kurd HDP. A doua deflagraţie s-a produs la scurt timp, la circa 50 de metri distanţă de prima. În primele ore după atac, nu se știa dacă a fost vorba de acţiunea unor kamikaze sau de o bombă plasată printre protestatari, dar bilele de oţel găsite la locul crimei dovedesc intenţia de a produce cât mai multe victime.

Printre organizatorii manifestaţiei, în afara sindicatelor, figura Partidul Democraţiei Popoarelor (HDP, pro-kurd, stânga). După explozii, manifestanţii s-au plâns că intervenţia în forţă a poliţiei a împiedicat ajutarea răniţilor. Un participant la manifestaţie declara: „Eram la pământ şi peste tot erau trupuri sfârtecate. M-am ridicat şi am văzut un lac de sânge“. Trupuri acoperite cu drapele galben-violet-verde ale partidului kurd zăceau pe asfalt în bălţi de sânge, împrăştiate peste tot, printre răniţii care implorau ajutor. Aceștia au fost transportaţi la spitale, dar mulţi au decedat pe drum. Numărul victimelor depăşeşte amploarea atacului din 2003, când două sinagogi din Istanbul, sediul băncii HSBC şi consulatul britanic au fost atacate şi 62 de persoane şi-au pierdut viaţa. În timp ce populația se mobilizează pentru organizarea donării de sânge, oamenii politici au început să se acuze de responsabilitatea atentatului, iar formaţiunile kurde HDP şi CHP au acuzat guvernul.

Tensiuni înaintea alegerilor

Tragedia a survenit într-un context de crispare securitară în ţară şi în apropierea alegerilor legislative anticipate convocate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan pentru 1 noiembrie pentru ca AKP să încerce să recâștige majoritatea absolută. În timpul verii, două mitinguri ale HDP au făcut obiectul atacurilor sângeroase – la Diyarbakir, pe 5 iunie, şi apoi la Suruc, în apropierea frontierei siriene, pe 20 iulie. Acesta din urmă, soldat cu moartea a 32 de militanţi kurzi, a fost imputat de guvern Statului Islamic, care nu l-a revendicat niciodată.

Turcia este în stare de alertă după lansarea „războiului împotriva terorismului“ în iulie, iar problemele sale au fost agravate în ultima săptămână de loviturile aeriene rusești în Siria, care pot spori numărul refugiaţilor sirieni – peste două milioane în prezent – pe solul turcesc.

Turcia este confruntată cu multiple forţe destabilizatoare – violenţe legate de conflictele cu rebelii kurzi şi gruparea SI, instabilitatea politică, incertitudinea economică şi un flux crescând de refugiaţi din calea războiului civil din Siria. Actuala instabilitate a ţării a devenit din ce în ce mai strâns legată de tulburările din Orientul Mijlociu, zonă pe care Turcia s-a străduit în ultimii ani să o influențeze prezentându-se drept un model de sănătate democratică în inima lumii musulmane.

Kurzii, în contextul regional

O consecinţă a războaielor care zguduie Orientul Mijlociu este că grupul etnic al kurzilor, repartizat în patru ţări (Siria, Irak, Iran şi Turcia), a profitat de haos pentru a obţine mai multe drepturi şi autonomie. În Irak, lupta contra SI a oferit kurzilor mai multă influenţă asupra guvernului de la Bagdad şi, posibil, o cale spre independenţă. În Siria, kurzii şi-au „croit“ o enclavă autonomă, iar în Turcia ei au câştigat o mai mare influenţă politică făcând apel la liberali şi alte minorităţi dezamăgite de guvern. Liderii kurzi şi-au îndreptat furia spre statul turc pentru acest atac, acuzând guvernul că a susţinut SI în atacul de anul trecut asupra oraşului kurd sirian Kobani.

După carnagiul de sâmbătă, apare un semn de speranţă pentru pace: PKK a anunţat – cum era de așteptat – o încetare a focului înaintea alegerilor, precizând că pune capăt temporar operaţiunilor ofensive şi că va acţiona doar pentru autoapărare. Unele surse estimează însă că guvernul turc pare decis să continue operaţiunile militare contra rebelilor kurzi. Relua­rea ostilităţilor între Ankara şi PKK a intervenit după istorica performanţă electorală a aripii politice a mişcării kurde, când HDP, pentru prima oară, a trecut de pragul de 10% la alegerile naţionale şi a intrat în Parlament. Numai că victoria kurzilor la scrutinul din 7 iunie a fost în detrimentul partidului preşedintelui Erdogan, PKK, care, pentru prima oară de la venirea la putere în 2002, a pierdut majoritatea absolută în Parlament. Partidul a păstrat o majoritate, dar a eşuat în formarea unui guvern de coaliţie, iar preşedintele turc a decis alegeri anticipate pentru 1 noiembrie. Perioada premergătoare scrutinului coincide cu o izbucnire a violenţei în sud-estul kurd, iar criticii preşedintelui Erdogan îl acuză că utilizează războiul împotriva kurzilor ca strategie politică vizând atragerea electorilor naţionalişti pentru a recâştiga majoritatea parlamentară absolută.

La 9 octombrie, redactorul-şef al cotidianului „Zaman“ a fost arestat şi acuzat de „insultă adusă preşedintelui“ – un episod din războiul declarat de Erdogan împotriva presei de opoziţie.

sursa: romanialibera.ro