Carte

Umbre ale GULAG-ului din noi: scriitura ca exod

 O carte interesantă în acest sens este „Gulagul din umbra palmierilor” (Iaşi, Ed. Junimea, 2011), roman semnat de scriitorul român Doru Ciucescu.

Deşi romanul contemporan se repetă într-o manieră primejdioasă, a scrie azi romane e la fel de firesc ca a-ţi romanţa propria viaţă, propria istorie. Lectorul descoperă în romanul „Gulagul din umbra palmierilor” o enciclopedie narată, o existenţă povestită, precizată cu minuţie, un citatism argumentat într-o epocă a informării. Romanul oferă clipe din trăirile altora, dar autorul încearcă să nu confunde faptele şi opiniile, o face cu o dexteritate ce nu poate trece neobservată, astfel nu poţi să nu constaţi fluenţa bunului cunoscător al datelor istorice care îşi propune a (re)discuta la rece trecutul.

Existenţa umană ca o erată, iată ce pare să prezinte autorul prin gulagul său scriptural, prin acel „gulaş” ideologic care ne-a marcat viaţa politică şi economică. Parcurgem cronica timpului auctorial, aproape un veac al incoerenţei socialiste, da acel aproape „un veac de singurătate” socialistă. În carte transpare o neclintită credinţa în cultură ca o contrapondere ideologiei totalitare, acea obedientă maşină de produs oroare socială, acel autism social care producea suflete servile.

Spiritul încărcat de resentimente ale personajelor din roman (un român, un rus, un ungur, un cehoslovac, un bulgar, un polonez, un est-berlinez) vine din interdicţiile tiranice ale lumii socialiste, produse de o ideologie grosolană pentru firescul existenţial al umanităţii. Scriitura se pare să spună că sensul operei se află în posteritatea ei. E şi o carte pentru nepoţi, urmaşi. Mă regăseam în momente în care romanul îmi servea drept sursă de informare, pentru mine, crescută după ’90, e deja un roman istoric.

„Gulagul din umbra palmierilor” e o carte curajoasă şi vulcanică ce vine dintr-o respiraţie a inteligenţei, a spiritului critic despre o epocă în care nu se prea critica, or e descris un spaţiu şi un timp putrefiabil. Paginile scrise sunt şi un festin intelectual pentru cei pasionaţi de călătorii. Cititorul nu va găsi presupuneri deloc melanco¬lice, nostalgice, nu există nici cea mai mică încercare minoră de a „ierta” trecutul, dar există conştiinţa lucidă a subiectivităţii scripturale, căci istoria este o disciplină infinită sau nedefinită în sens absolut.

Sub bolta spaţiului şi a timpului lumii arabe, „gulagul din umbra palmierilor”, casa cu numărul foarte camasutrian 69, adăposteşte nişte profesori invitaţi la Casablanca din lagărul socialist. Fiecare personaj este o lume aparte, o naţiune cu destinul ei zdrobit de socialism. Apar în carte şi unele sclipiri erotice care sugerează că a te îndrăgosti înseamnă a produce o mitologie privată sau poate a te revolta împotriva unui regim dictatorial.

Cititorul crescut după 2000 înţelege că omul de ieri nu este omul de azi. Cartea poate stârni o bibliotecă de polemici, mai ales în spaţiul basarabean cu nostalgiile şi fantomele trecutului său comunistoid, povestit într-o manieră curioasă în paginile scrise de Doru Ciucescu, care se pare că a mers pe marqueziana formulă „a trăi pentru a-ţi povesti viaţa” (vine şi din CV-ul auctorial, Doru Ciucescu e scriitor, profesor universitar, dr. inginer, invitat la Oran, Casablanca şi în Germania, Italia, Franţa, român vorbitor de franceză, arabă, engleză, italiană, un homo universalis, până la urmă care a trăit exodul din „GULAG”).

Maria Pilchin
(Catedra de Literatură universală, USM) 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *