Dramele omului uitat, în interpretarea sa, devin nişte drame cutremurătoare, majore, de la care te ia cu frig în spate. L-am văzut recent într-un spectacol după piesele scurte ale lui Cehov „Ursul” şi „Cerere în căsătorie”, în regia lui Victor Ignat, interpretând un asemenea personaj: un om mic, din provincie, un om neînsemnat. Insignifiant, dar ce drame, ce trăiri, ce profunzime a emoţiilor şi sentimentelor! Oleg Mereoară este un actor foarte complex, dânsul combină foarte reuşit tragismul şi comicul. De aceea, şi personajele sale sunt complexe şi nu prea ştii de unde să le iei. Boiernaşul nefericit în dragoste din acest spectacol este şi caraghios, dar şi foarte profund, în acelaşi timp. Văzându-l pe scenă, îţi vine să râzi de ciudăţeniile sale, dar şi să-ţi dai cămaşa de pe tine pentru a-l ajuta. Talentul lui Oleg Mereoară a atins plenitudinea în acest rol al unui tânăr care iubeşte respingând şi respinge iubind. La sfârşitul reprezentației, spectatorii l-au răsplătit cu ovaţii pentru capacitatea sa de a le da viaţă unor oameni ridicoli şi fermecători, totodată. De fiecare dată când văd un actor pe scenă încerc să-i urmăresc expresia ochilor şi să-i caut lumina din ochi, dacă ea există. Dacă o descopăr, înseamnă că joacă autentic. Oleg Mereoară joacă cu ochii debordând de lumină, ceea ce mă face să cred că e un actor adevărat pentru care merită să baţi un drum până la Cahul. Chiar şi când afară plouă şi e ceaţă.
(D. C.)
