Să ne imaginăm ce impact a avut această declaraţie asupra profesorilor şcolari din sală, care, ce-i drept, până la urmă au părăsit tacticos şi în linişte „întrevederea”.
Dacă „subcompetenţele” există şi în Europa, nu doar în cel mai sărac şi mai corupt stat de pe acest bătrân continent, atunci n-avem noi ce căuta acolo, că „subcompetenţe” avem destule, ba chiar prea multe, şi acasă.
Iar faptul că premierul V. Filat a sprijinit Ministerul Educaţiei în acţiunea de reformare a învăţământului, nu cred că este un argument pro „subcompetenţe” şi pro curriculum fără obiective. Premierul a sprijinit reforma, iar faptul că ex-ministrul Educaţiei s-a lăsat înşelat de profitorii proiectului plătit de UNICEF pentru a face antireformă, nu este vina premierului, ci a ex-ministrului, care a fost numit în funcţie conform algoritmului şi nu de V. Filat. Ş-apoi premierul nu-i pedagog ca să se pronunţe asupra unor chestiuni particulare ale educaţiei – pentru asta există ministerul cu misiunea de a elabora politici educaţionale corecte, pentru soluţionarea problemelor la zi şi a celor de perspectivă. Şi dacă cu cele din cotidian ex-ministrul s-a descurcat cumva, cu cele de perspectivă a dat-o cu oiştea-n gard, aşa încât vom avea nevoie de ani de zile ca să revenim la viziunea normală asupra educaţiei şi de bani grei pentru a repara gardul stricat. Iar gardul stricat în acest caz înseamnă conştiinţă pedagogică mutilată, starea de frustrare a pedagogilor pentru faptul că au fost amăgiţi – li s-au promis reforme, dar au obţinut sfârâiacul „subcompetenţelor” – reeditarea tuturor curricula şcolare, refacerea cursurilor, căci studenţilor li se predau „subcompetenţe”, unii ajungând chiar să scrie teze de magistru cu acest magnific impostor în terminologia pedagogică etc.
De ce totuşi L. Bujor s-a erijat în mod deschis în apărător al „subcompetenţelor” abia acum, când nu mai este ministru, mai ales că nu el e părintele acestora? Aţi ghicit: pentru a-i face imagine bună lui Filat într-o acţiune de promovare a candidatului din partea PLDM la Primăria capitalei, şi a făcut-o gâdilând sentimentele de mărire ale celor doi părinţi adevăraţi ai „subcompetenţelor”, care fac parte din „colectivul educat” al IŞE şi pe care acest colectiv, deocamdată (ştim de ce şi vom spune-o la timpul potrivit), nu are curajul să-i blameze prin metode ştiinţifice. Însă, prin această acţiune de tutorat ideologic ieftin a unui colectiv de cercetători şi cadre didactice universitare, consilierul nu i-a făcut imagine bună şefului său, ci, dimpotrivă, ne-a făcut să ne mai întrebăm o dată nedumeriţi asupra adevăratei cauze pentru care un ex-ministru – lucru ciudat! – a acceptat şi chiar a devenit consilier al premierului într-un domeniu public din care a fost debarcat de electorat!..
Fiind însă acesta un mister al politicului, şi nu al educaţiei, nu cutezăm nici măcar a ne da cu părerea asupra lui, lăsând dezvăluirea pe seama timpului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
