Relațiile între membrii opoziției s-au schimbat radical, în aproape jumătate de an. Prin septembrie, Dodon și Usatîi organizau proteste împreună, astăzi, ambii nu scapă niciun prilej să se facă în toate felurile. Nu mai puțin interesant a evoluat relația între fruntașii DA și liderii partidelor proruse. În toamnă, Dodon și Usatîi erau făcuți „bande de dihori” sau „clovni”. Astăzi, doar Dodon mai este „curcan”, Usatîi rămâne în relații, să le spunem, apropiate de gruparea, coagulată în jurul DA-JurnalTV.

Protestul, anunțat pe 24 aprilie, va fi coorganizat de Usatîi și Platforma DA: cei din DA sunt nemulțumiți că CEC-ul le-a respins listele de semnături pentru organizarea referendumului, iar Usatîi rămâne „nervos”, pentru că nu va putea candida la alegerile din toamnă.
Un lucru curios, parțial ignorat de societate, este că, dacă referendumul celor de la Platforma DA (cu privire la alegerea directă a șefului statului) ar fi avut loc, și schimbările ar fi fost validate de cetățeni, vârsta minimă pentru un candidat ar fi rămas 40 de ani, iar Usatîi oricum n-ar fi putut candida. Acest detaliu trezește mari semne de întrebare, legate de sinceritatea și intențiile reale ale protestatarilor, reunificați în jurul urii împotriva celor de la putere.

Această „uniune” protestatară este atât de eterogenă, încât este doar o problemă de timp, până interesele lor electorale sau de altfel, îi vor mâna în direcții diferite, dacă nu chiar opuse. În mare parte, logica electorală din ultimele scrutine ne face să credem, că bazinele electorale proruse și proeuropene nu sunt prea încântate să vadă cum liderii lor „cochetează” cu „adversarii” ideologici. Celebrul caz Roșca, care a ajuns în Parlament cu o retorică proromânească, ca să-și încheie cariera alături de Voronin, este emblematică pentru logica autohtonă, unde scopul scuză mijloacele.

Probabil, protestul din 24 aprilie va repeta tiparele vechi, iar oamenii vor fi aduși organizat: de Usatîi sau de oamenii de afaceri, ce gravitează în jurul celor de la DA. Prezența primarului de la Bălți va determina elementele intelectuale sau proromânești, care sunt nemulțumite de cele întâmplate, să nu participe la asemenea „măsuri”. Pretinsa unificare civică, deși reunește liderii unor curente ideologice, va menține, în continuare, divizarea între aderenții lor, care nu par pregătiți să accepte ignorarea prezenței „favoriților”, alături de „dușmani”, sau, și mai rău, ca adversarii să guverneze alături de favoriți.

Pe lângă ura față de guvernare, și Usatîi, și unii lideri DA sunt uniți de o retorică agresivă și cinică. Dacă cineva, oricine, critică guvernarea, acele mesaje sunt reluate, preluate, redifuzate, exagerate și răspândite cât mai mult, dacă cei criticați sunt ei, fie că este o critică pe bună dreptate sau, la rândul ei, exagerată, cei care lansează asemenea mesaje sunt făcuți cu ou și cu oțet. Militează, cât sunt în opoziție, pentru libertatea de exprimare, dar se observă că, această retorică este una de „campanie” și, că odată ce se vor vedea în scaunul puterii, orice critică va fi anihilată.

Această „uniune” va genera și o ciudățenie electorală în toamnă. Fără Usatîi, nici un alt candidat din jurul Partidului Nostru nu va putea acumula un scor decent, dacă Usatîi își va îndemna electoratul (în mare parte vorbitor de rusă) să voteze cu Andrei Năstase, este neclar câți din ei vor urma „sfatul” primarului de la Bălți. Probabil, o parte din ei (cea mai puțin prorusă) va merge spre Năstase, iar cealaltă, va migra spre Dodon, pentru că ura față de Europa și România este mai mare decât ura față de guvernare. Această struțocămilă electorală, creează un culoar favorabil și Maiei Sandu, care poate profita de bâlbele opoziției protestatare, unificate civic, dar inconsistente, din punct de vedere politic. În orice caz, un eventual tur doi – Dodon vs. Maia Sandu, va pune alianța Usatîi-DA într-o situație și mai interesantă, vor trebui să îndemne electoratul lor să susțină fie pe fostul partener de proteste, Dodon, pe care acum îl numesc „trădător”, fie pe ex-ministrul PLDM, Sandu.

Ce facem cu Transnistria?

Se aud tot mai multe voci, care spun că cetățenii R. Moldova, care locuiesc în regiunea transnistreană, ar putea fi scoși la vot pentru a înclina balanța în favoarea lui Dodon. Dacă acest lucru se va adeveri, atunci putem trage concluzia, că pentru regimul criminal de la Tiraspol, venirea Maiei Sandu și menținerea la putere a unui candidat proeuropean, este un pericol, care încearcă să fie evitat prin votarea unui „moscovit”, înverzit cu dolarii AIE-ului, pentru votarea lui Timofti.

Acest vot, al celor din regiunea transnistreană, la alegerile prezidențiale de aici, este în sine o recunoaștere de facto a autorității Chișinăului asupra raioanelor din estul țării, aflate sub ocupația regimului ilegal de la Tiraspol. Rămâne un semn de întrebare, dacă serviciile speciale ruso-transnistrene ar accepta ca votanții de acolo să participe în viața politică a Chișinăului. Scăderea nivelului de trai în regiune, problemele legate de lipsa valutei, absența oricăror perspective de integrare euroasiatică, atâta timp cât conflictul ruso-ucrainean rămâne în această fază, îi fac oare și pe liderii transnistreni să fie mai realiști? Sau, la mijloc e o nouă tentativă perfidă a Moscovei de a „impune”, prin ușa din dos, un candidat favorabil, folosind ca masă de manevră „independenții” transnistreni, care au votat în referendumuri (nerecunoscute de nimeni) unirea cu F. Rusă? Este un paradox care poate fi explicat doar printr-o lipsă de discernământ și logică, cum poți azi vota pentru separarea de Chișinău, unirea cu F. Rusă, și ulterior, să votezi la alegerile prezidențiale din R. Moldova.

Dacă aceste zvonuri se vor adeveri, atunci putem ușor concluziona că „cetățenii” transnistreni se comportă mai degrabă ca o turmă mânată dintr-o parte în alta, decât ca o „societate”, capabilă să genereze un stat fiabil, iar participarea lor la alegerile de aici arată cât de nesustenabilă este această formațiune statală.

Sondajul, apărut miercuri, arată că anume Dodon și Sandu ar avea cele mai mari șanse să ajungă să dueleze în turul doi pentru funcția de președinte. Ultimele alegeri directe ale președintelui au fost între Mircea Snegur și Petru Lucinschi. Atunci, mizele și temele campaniei au fost cu totul altele, decât cele din acest an, care vor fi dominate de subiectul corupție, a reformelor și a relațiilor cu România sau Rusia. Deși unele sondaje arată o ușoară erodare a fanilor euro-integrării, acest lucru este compensat de personalitatea lui Dodon, care este extrem de vulnerabilă. Pe lângă faptul că l-ar fi votat pe Timofti contra unei sume de bani primită de la liderii AIE sau că a fost viceministru al Economiei, când s-au produs mai multe devalizări ale patrimoniului național, în această campanie el va trebui să lupte pentru electoratul prorus și cu Usatîi, și cu Voronin. Maia Sandu, are avantajul de a beneficia de o imagine bună în societate, dar va avea de depășit handicapul generat de lipsa unor vehicule mediatice solide, capabile să-i facă auzit mesajul maselor largi. O eventuală campanie electorală, fără resurse mediatice considerabile, ar face-o extrem de vulnerabilă la atacurile, care, cu certitudine, vor fi vehemente, dacă se va considera că are șanse reale de a câștiga alegerile. Un alt dezavantaj este apropierea ei de PLDM și Vlad Filat, în trecut. Un moment cu multe semne de întrebare este și prezența ei în Guvernul Gaburici, votat de către PCRM, PDM și PLDM.

Pentru imaginea exterioară a R. Moldova, este evident, că un președinte precum Maia Sandu ar fi un avantaj major. Nu doar alegerea unui președinte femeie, ci înfrângerea în alegeri directe a candidatului prorus, ar permite R. Moldova să mai viseze un pic, în avans, la parcursul ei spre integrarea în structurile euroatlantice. Dodon ar putea fi un avantaj doar pentru o „vânzare” definitivă a Moldovei, F. Ruse, deci cedarea totală în fața Moscovei. Rămâne neclar cum se vor poziționa față de această campanie partidele de la guvernare, este o dilemă cum vor vota bugetarii în alegeri, mai ales, în turul doi.

Anume segmentul angajaților la stat este cel mai capabil să încline balanța în favoarea candidatului proeuropean, dacă va ieși la vot, sau, din contra, în favoarea celui prorus, dacă va sta acasă.

Toate campaniile electorale, din ultimii ani, au fost însoțite de scandaluri majore, răsturnări de situații, candidați-surpriză și decizii scandaloase. Este foarte probabil, că, și acest scrutin, se va desfășura cam în același mod. Deși mai este mult până la toamnă, partidele de la guvernare încearcă să dreagă busuiocul pe ultima sută de metri pentru a scoate un scor cu care să nu se facă de râs, dar nu pare să convingă prea bine lumea, că acțiunile întreprinse vor schimba ceva. Viitorul președinte va fi ales de prezența la vot, dacă simpatizanții proeuropeni vor rămâne pasivi în fața pericolului rusesc (Dodon), nu este exclus să avem un președinte promoscovit, care se va afla în conflict cu Parlamentul și Guvernul. Această posibilitate nu exclude și o înțelegere (ascunsă) între guvernarea actuală și Dodon, care sunt gata să colaboreze, doar pentru a bloca accesul la putere a unui candidat din „afara” sistemului, precum e Maia Sandu.