Oaspeţii erau şi de pe un mal, şi de pe celălalt al Nistrului. Naşa mare era de pe malul stâng al râului. În urmă cu 15 ani, a plecat să muncească ilegal în Italia, cum au făcut-o zeci de mii de basarabence. Atunci, nu ştia o boabă româneşte, chiar dacă în familia ei se vorbea o limbă amestecată ruso-ucraineano-moldovenească. În Italia l-a întâlnit pe viitorul soţ (basarabean) şi acolo a învăţat să vorbească frumos româneşte. Tot acolo, s-a înrudit şi cu familii de români din Târgu-Neamţ, iar în ultimii ani a mers în România, la nunţi şi cumetrii. Acum, s-a stabilit cu familia la Chişinău şi nu se percepe altfel decât moldoveancă. Cei 15 ani de libertate, cu circulaţie în Europa, i-au deschis ochii acestei femei şi au făcut-o altfel decât era. Totuşi, ce a făcut statul R. Moldova şi politicienii lui pentru ea, dar şi pentru toţi moldovenii transnistreni înstrăinaţi?
În ajunul aniversării republicii separatiste, am fost în unul din Hârtoapele transnistrene. Sper ca în anul care vine să merg mai des peste Nistru şi să stau de vorbă cu oamenii de care noi, cei de la Chişinău, am cam uitat. Ei sunt dornici de vorbă şi se bucură când cineva, venit de la Chişinău, îi întreabă de sănătate. Vreau ca TIMPUL să fie mai prezent peste Nistru, să cucerească şi celălalt mal al râului.
