Valeriu Munteanu, deputat PL: Pedofilii trebuie castraţi. Nu are rost să fim mai pioşi decât Papa de la Roma

La întrebarea „ce este mai inuman – să pedepseşti un violator cu mintea bolnavă sau să-l laşi să ne molesteze sexual copiii?”, nimeni nu s-a grăbit să dea un răspuns ferm. Mai mult boicotată decât acceptată, Legea castrării chimice a fost privită cu ironie şi umor. Dar atâta timp cât copiii noştri rămân neprotejaţi de pedofilie, iar nimeni altcineva nu a venit cu soluţii, nu vrem să lăsăm acest subiect în umbră. Are sau nu şanse această lege să fie amendată? – discutăm cu autorul legii, deputatul Valeriu Munteanu. Tot de la el aflăm cât de reversibil este medicamentul de „calmare” a pornirilor sexuale şi cât de „sănătoşi” sunt cei care se opun Legii castrării.

 – Domnule Munteanu, despre castrarea chimică a violatorilor s-a vorbit foarte mult în ultimul timp. Au discutat subiectul şi cei care au fost „pro” şi „contra”. De unde a pornit această idee?

– Am început în 2011 să mă documentez care este situaţia în RM în privinţa cazurilor de pedofilie. Jumătate de an am scris mai multe interpelări şi demersuri la tot felul de instituţii din RM. Tabloul a fost unul înfiorător. Era clar că avem o problemă gravă în acest sens. Nu este cazul să inventăm bicicleta în RM, în situaţia în care această metodă s-a dovedit a fi una eficientă în statele în care a fost aplicată. Este cazul Poloniei, care în 2009 a adoptat castrarea chimică, iar acum, la peste doi ani de la implementare, a înregistrat rezultate fenomenale. Legea a acţionat mai mult la nivelul prevenţiei. Cei care nu erau demenţi cu totul reacţionau şi înţelegeau care vor fi urmările. În iulie 2011 am înregistrat această iniţiativă legislativă, a trecut toate procedurile parlamentare şi a fost votată de către toţi colegii.

– Primii care s-au opus castrării violatorilor au fost cei de la Amnesty. Ei şi-au motivat poziţia prin faptul că este un tratament inuman şi contravine Constituţiei RM. Sunteţi jurist de profesie. Aceste două legi nu vin oarecum în contrapunere?

– Din punctul meu de vedere, nu există absolut nicio discordanţă. Regret poziţia celor de la Amnesty. În plus, am verificat care sunt donatorii principali ai acestei organizaţii internaţionale. Ei bine, ei provin anume din ţări unde în legislaţia lor există astfel de prevederi. Este cazul Germaniei. Franţa este ţara care este pe punctul de a legaliza castrarea fizică, nu chimică. Este vorba despre alte ţări precum Cehia, Polonia. De ce în ţările cu o bogată experienţă democratică, în ţări membre ale Consiliului Europei este posibilă adoptarea unei astfel de legi, iar la noi nu? Îmi rămâne încă vie imaginea de la Soroca, unde un copil de patru ani a fost violat până la moarte. Eu nu înţeleg de ce noi trebuie să fim mai pioşi în aceste cazuri decât Papa de la Roma.

– Că este inuman a motivat şi Nicolae Timofti recent, când a refuzat să promulge legea. Aveţi în continuare suportul deputaţilor pentru a o propune spre vot a doua oară?

– Consider că această lege este absolut necesară pentru RM. Ea nu poate constitui subiectul unor cedări. În calitatea mea de autor al iniţiativei, voi solicita suportul colegilor din cadrul AIE, dar şi a celorlalţi colegi să reconfirme condiţionat votul pentru acest proiect de lege, pentru ca aceasta să poată fi promulgată automat.

– În unul din articolele apărute în TIMPUL cineva se întreba: de ce nu aţi făcut dezbateri publice pe marginea acestui subiect înainte de a-l propune în Parlament, de vreme ce este unul foarte sensibil?

– Legea stabileşte care este procedura parlamentară, iar eu am respectat-o. Legea a stat în Parlament din iulie 2011 şi a fost adoptată în martie 2012. A fost timp suficient ca să se vină cu păreri şi critici.

– Şi societatea cum trebuia să afle?

– S-a discutat în repetate rânduri în Parlament pe marginea acestui subiect. Şi ceea ce m-a surprins de fapt este că cei care se plâng că nu i-am consultat, nu spun clar dacă ceva, de fapt, nu le convine.

– Ei bine, nouă ne spun. Şi anume nu le convine că, într-o ţară unde totul se cumpără şi se vinde, este greu de crezut că nu vor avea de suferit oameni nevinovaţi.

– Sunt abordări absolut neprofesioniste. Este imposibil să improvizezi un viol asupra unui copil. Acest lucru este evident. Nu în zadar vârsta este indicată anume până la 14 ani. La această vârstă orice medic legist poate să demonstreze dacă a fost sau nu vorba despre viol.

– Şi afirmaţi cu certitudine că un om nu poate fi pedepsit pe nedrept în RM?

– Eu cred în justiţia din RM. Dacă există erori judiciare, cel nedreptăţit are posibilitatea să folosească toate căile de atac pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Castrarea se va aplica în ultimele trei luni de detenţie. Din practica mea, vreau să vă spun că am avut ocazia să interacţionez destul de des cu cei care au încălcat legea. Toţi, aproape fără excepţii, susţin că stau pe nedrept la puşcărie.

– Chiar credeţi în justiţie? Vă aduc doar un exemplu. Doi italieni au molestat sexual câţiva minori din Bălţi. Ai noştri nu ştiu ce-au făcut de i-au pierdut din vizor. Italienii au plecat acasă bine mersi…

– Există într-adevăr probleme. Dar nu tot „mărul” din justiţie este stricat. Şi apoi nu avem nicio ţară în lume unde să existe sisteme perfecte.

– Totodată în presă s-a scris că medicamentul care va fi administrat costă mulţi bani şi îşi pierde efectul după trei luni.

– Niciuna din aceste afirmaţii nu este corectă. Efectul este iremediabil. Nu ştiu de ce lumea îşi permite să facă astfel de presupuneri.

– V-aţi gândit cine se va ocupa cu importul acestor soluţii medicamentoase şi de unde vor fi importate?

– Nu ştiu dacă există altfel de medicamente în RM. Este partea tehnică a acestei legi, iar eu nu mă ocup de acest lucru.

– Vă întreb pentru că există supoziţii că vreţi să susţineţi anumiţi agenţi economici, pe ai căror umeri va cădea „povara” importului de astfel de preparate…

– Nu m-am gândit niciodată că pot fi învinuit de astfel de lucruri.

– Un psiholog ne-a spus că un dezavantaj al acestei iniţiative legislative este faptul că nu se face diferenţă între violator şi pedofil…

– Obligativitatea respectării acestei norme se referă la comiterea infracţiunilor asupra copiilor până la 14 ani. Pentru adolescenţii cu vârsta de la 14 ani în sus, pentru alte infracţiuni similare, cu consecinţe agravante, judecătorul stabileşte ce pedeapsă va aplica. Când victima decedează, când violul a fost produs în grup, sau când în urma violului victima şi-a pierdut facultăţile mintale, această lege trebuie obligatoriu aplicată.

– De ce să-i castrăm fără cale de compromis? De ce, spre exemplu, să nu-i tratăm?

– Recidiva în cazul acestei infracţiuni este de 100%. Apropo, am văzut o poziţie foarte vagă din partea organizaţiilor care apără drepturile copiilor. Unde sunt cei care trebuie să apere drepturile copilului? Ne-am pomenit că cineva, cu influenţe din afară, vine şi ne comandă cum să gândim. Nu cred că există un om sănătos la cap care să spună că Legea castrării este la limita constituţionalităţii RM.

– Nu v-aţi gândit la posibilitatea de a include în lege alte prevederi „de compromis”? Spre exemplu, interzicerea amnistierii violatorilor sau mărirea pedepsei de la cinci la 30 de ani de închisoare?

– Iniţiativa legislativă a fost deja acceptată. Dacă vor exista soluţii mai bune decât aceasta, Codul Penal şi alte legi ale RM pot fi modificate. Acum există un vid în legislaţie, iar noi nu suntem capabili să răspundem provocărilor. Dacă peste o perioadă de timp se va veni cu alte abordări, legea va putea fi amendată.

– Vă mulţumim şi vă dorim mult succes!