Valeriu Munteanu: Maria Zakharova, votca și chinurile limbii române în Republica Moldova

Marți, 28 martie, la prima oră a dimineții în biroul lui Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federației (sângeroase) Ruse a intrat (cu o votcă scumpă în mână) Maria Zakharova, arhicunoscuta purtătoare de cuvânt a Ministerului de Externe al Federației Ruse, care, recent a dus mai multe bătălii mediatice intense cu Chișinăul și Bucureștiul pe tema aducerii limbii române în Constituția Republicii Moldova. Plină de emfază, Maria Zakharova și-a turnat un pahar măricel de votcă și unul la fel de mare i-a turnat șefului ei, longevivul (instituțional) Serghei Lavrov. Rușii aveau motive de bucurie. Tocmai primise vești „bune” (chiar foarte bune) de pe „frontul” de la Chișinău.

Pe 27 martie, de ziua Unirii Basarabiei cu România, la Chișinău a fost prezentă o mare delegație din România pentru a sărbători 105 ani de la acel eveniment înălțător pentru națiunea română. La Ialoveni, s-au dezvelit monumentele lui Alexandru Marghiloman și Ion Inculeț, s-au ținut discursuri (aproape) unioniste, iar președintele Camerei Deputaților de la București (tot el președintele PSD) Marcel Ciolacu, ce-și revendică meritul pentru catalizarea procesului de „modificare” a articolului 13 din Constituția Republicii Moldova, prin „aducerea” limbii române în textul Legii Supreme (realizată recent de Parlamentul de la Chișinău), subit, s-a văzut providențial și pregătit să revină (călare pe cai mari) la Chișinău în calitate de candidat la funcția de președinte al României. Dar…

Dar…Abia avioanele politicienilor români aterizase la București, când Agenția Resurse Informaționale Juridice încheiase sentențios procesul de operare a modificărilor la „Registru de stat al actelor juridice”. Toată lumea aștepta cu sufletul la gură aducerea în concordanță a Constituției (art. 13) cu prevederile Hotărârii Curții Constituționale din 5 decembrie 2013, dar juriștii de pe Bâc, „Au născut un șoricel. Mort”. Așa arată acum art. 13 din Constituția Republicii Moldova:

Articolul 13

Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi

(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine.

[Art.13 al.(1) se constată desuetudinea textului „funcționînd pe baza grafiei latine” prin LP52 din 16.03.23, MO97-99/24.03.23 art.150; în vigoare 24.03.23]

(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.

(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.

(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.

În loc să fie aruncată din Constituție limba moldovenească, așa cum au trâmbițat reprezentanții guvernării cu patos timp de 3 săptămâni, aceștia au lăsat „limba moldovenească” în art. 13 și au trecut la desuetudine textul „funcționând pe baza grafiei latine”, astfel, oricând o guvernare pro-rusă poate aduce pe trupul limbii române din Republica Moldova haina soioasă a grafiei chirilice (rusă), or, calea constituțională către acest atac (de tip raider) asupra limbii române este liberă acum.

Noaptea minții

Nu știm ce s-a întâmplat timp de câteva zile la Chișinău, dar legea aprobată (cu surle), promulgată (cu surle) și publicată (cu surle) indica foarte clar parcurgerea unui proces juridic (ce are precedent pozitiv în jurisprudența R. Moldova) de aplicare a unei hotărârii a Curții Constituționale. Procesul juridic a scurtcircuitat undeva.

Încă există speranțe la Chișinău și la București că a fost „o eroare de sistem” iar juriștii PAS își vor reveni cât de repede posibil, se vor întoarce cu fața la Constituție și cu fața la limba română, altfel, imersiunea celor de la guvernare în moldovenismul statalist, este singura explicație dureroasă a chinurilor la care este supusă astăzi limba română la Chișinău.