La sfârșitul săptămânii trecute, Penitenciarul nr. 5 din Cahul a fost vizitat de către scriitorul şi eseistul român Vasile Ernu, originar din R. Moldova. Acesta a petrecut o lecţie deschisă cu douăzeci de deţinuţi, în cadrul căreia şi-a prezentat mai multe volume şi a făcut o donaţie de carte pentru biblioteca instituției, informează provincial.md.

Vizita lui Ernu la Cahul face parte din turneul de lecturi şi discuţii cu deţinuţii penitenciarelor din R. Moldova, organizat de scriitor cu ocazia apariţiei celui de-al doilea volum al Micii trilogii a marginalilor „Bandiții”.

În discursul său, rostit în faţa deţinuţilor, Vasile Ernu le-a sugerat acestora să citească mai mult şi să cunoască operele literaturii române şi universale. Totodată, el a donat 80 de cărţi bibliotecii penitenciarului. Deţinuţii au rămas plăcut surprinşi de gestul scriitorului şi i-au promis că vor citi neapărat din cărţile donate de acesta.

„Era un cuib de rândunică…”

Prezentăm mai jos postarea lui Vasile Ernu de pe o reţea de socializare despre vizita sa la penitenciarul din Cahul:
„Am trecut vama foarte ușor. Am recuperat omul de legătură (mersi) și am mers direct la pușcărie: Penitenciarul nr. 5 Cahul. Știu pușcăria asta de la 2 ani. Treceam săptămânal pe lângă ea. Dar una e să o vezi din stradă și cu totul altfel e să o vezi din interior. Iată că visul și curiozitatea copilăriei mi s-au împlinit: am ajuns și în interior.

Aici sunt alte reguli: control, acte, formalități etc. Respecți regulile locului. Administrația e foarte amabilă și neașteptat de tânără. Și neașteptat de multe femei care lucrează aici, ceea ce e foarte bine: dă un aer de relaxare. Administrația mi-a lăsat o impresie plăcută. Mersi pentru ceai și dulciuri.

În interior lucrurile sunt puțin mai complicate și pentru a proteja ambele tabere aș prefera să povestesc altfel, altădată. Dar… Cert este că pușcăria de aici nu e deloc simplă și nu prea are „găinari”, ci „pațani” cu mulți ani de pușcărie, ceea ce înseamnă că au în „cv” fapte grave.
La întâlnire au venit destui. Am donat peste 80 de cărți, romane în limba română. Biblioteca lor are mai multe cărți în limba rusă. Căutau bibliotecar nou, căci bibliotecarul se eliberează în noiembrie. E la a 3-a tură cred.

Și am discutat. La un moment dat mi-am dat seama că cei câțiva cu care am vorbit mai mult au de „stat” în „zonă” peste 20 de ani de căciulă. Tineri de 35 de ani, care au mai „stat”, mai au de „stat” peste 20 de ani. Pfff. Nu vreți să știți istoriile lor. Dar e plăcut să stai cu ei la povești, doar că e mereu ceva tensiune.

Șeful „neoficial” a venit ca un uliu la final, mi-a strâns mâna, mi-a pus 3 întrebări foarte punctuale. Și mi-a cerut autograf. Ups. Știam că trebuie să am o carte de rezervă în caz că îmi cere cineva care nu poate fi refuzat. I-am dat cartea, dar fără autograf, pentru că nu ai voie cu pix. A fost ok. Aproape că am trecut examenul. Era de vârsta mea și jumătate din viață deja a „stat”. Cei foarte tatuați (umblă în maiouri ca să li se vadă „istoria”) erau mai tăcuți.

Fără detalii și poze. E mai bine și pentru voi. Dar ce mi s-a părut foarte tare: în interiorul pușcăriei, pe holurile acelea pline de gratii și control, era un cuib de rândunică.

P.S.: Uitat să spun că în pușcărie sunt foarte mulți poeți. Poezia e genul lor preferat…”.
Evenimentul a avut loc în cadrul celei de-a doua ediţii a MOLDOX – Festivalul Internaţional de Film Documentar pentru Schimbare Socială, care a avut loc la Cahul, în perioada 23-28 septembrie 2017.