De quoi s’agit-il en effet? De la restitution à la Russie d’un territoire qu’elle a du céder à la suite de la guerre de Crimée…
Je rechercherai l’historique de ce lambeau de terre, qui n’a pas été arraché à la Russie par la force des armes, ni conquis par la Roumanie…
La Bessarabie a été conquise à une grande époque et par des generaux au renom populaire, Roumiantsof, Soumarof, sur une population musulmane, tatare, campant sous la tente et reproduite assez fidèlement de nos jours par ces odieux Tcherkesses… Ainsi conquise sur ces peuplades à demi sauvages, la Bessarabie, a ,,aucun point de vue", n’a pu être considérée par le Traite de Paris ,,comme restituée à ses
possesseurs legitimes".
Înainte de toate un preambul. „Basarabia” este numele medieval al Ţării Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţării Româneşti, a Basarabilor. În secolul al patrusprezecelea Mircea cel Bătrân, vestitul domn al Ţării Româneşti şi despot al
Dobrogei, domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti până la mare, cel care a luat parte la bătălia de pe şesul Kosovo, la bătălia de la Nicopole, între luptătorii creştini între care erau conetabilul Franţei, regele Ungariei şi marele prior Frideric de Hohenzollern, acest Mircea şi-a întins domnia până în Nistru, de unde partea aceea de loc care e în posesiunea noastră a păstrat numele de Basarabia de la Mircea Basarab. Vasăzică „le vrai possesseur" este Ţara Românească, Valachia magna.
Ceea ce se numeşte Basarabie rusească au binevoit ruşii s-o numească astfel, dar aceea, afară de părţile de la sud, e Moldovă curată şi anume jumătatea ţării Moldovei. A cui a fost însă Basarabia noastră până în Nistru în veacul al patrusprezecelea? A unor tătari pe care generalii vestiţi (şi ce trece oare peste un general vestit?) i-a cules de sub corturi, ,,roiuri" pe jumătate sălbatece, zice d. X.
Nu vorbim de ziua de astăzi. Românii sunt în majoritate absolută în Basarabia noastră şi străinii sunt colonizaţi de Rusia de la 1812 încoace.
Să-i vedem pe tătarii d-lui X de la 1400-1500.
La anul 1407, Alexandru cel Bun regulează prin o convenţie încheiată cu negustorii din Lemberg negoţul de import, export şi tranzit. Acolo se zice:
Exportând mărfurile spre părţile tătăreşti (Crimeea) se va plăti de la 12 cântare: în Suceava 1 rublă de argint, în Iaşi 30 groşi, în Cetatea Albă (Akkermann) jum. rublă de argint; iar mergând nu prin Cetatea Albă, ci prin Tighina, se va plăti aicea vama Cetății Albe .
Alexandru cel Bun era tătar!
La anul 1420, ierodiaconul rusesc Zosima, călătorind către Sfintele Locuri prin Moldova, spune următoarele:
De la Kiev, cu neguţători şi cu boieri mari, am mers treizeci de mile, iară o milă e ceva peste cinci verste, şi am ajuns departe la un fluviu numit Bug, unde stă oraşul Braslav, şi am stătut acolo o săptămână. De aci am purces prin câmpul tătăresc, mergând cincizeci de mile prin acel şleah tătăresc numit drum spre Dunăre; iară lângă locul Mitirevi-Kămini am dat peste fluviul numit Nistru. Aici fu trecătoare şi graniţă moldovenească; din cealaltă parte a Nistrului se plăteşte pentru trecătoare moldovenilor, iar din ceastă parte marelui duce litvan Vitold, adică totalitatea dării se ia din partea din care se începe trecerea şi apoi moldovenii şi litvanii şi-o împart pe jumătate. De acolo cale de trei zile până la Cetatea Albă pe teritoriul Moldovei. Şezurăm la Cetatea Albă două săptămâni. De la Cetatea Albă până la mare este o distanţă de nouă verste.
Chiar la gura Nistrului stă un stâlp numit Fonar (fănariu), aci e şchelea pentru corăbii.
Publicat de Saharov în Skazaniia russkavo naroda, Petersburg 1849.
Cetatea Albă era deci … tătărască!
La anul 1421 cavalerul Guillebert de Lannoy, ambasador din partea regelui Franței Carol VI şi a regelui Angliei Enric V, descrie în cartea sa Voyages et ambassades de Messire Guillebert de Lannoy en 1399-1450 întâlnirea cu Alexandru cel Bun şi călătoria la Cetatea Albă. Mergând, a ajuns la une ville fermée et port sur la ditte mer Majour, nommée Mancastre ou Bellegrad ou il habitent Genevis, Wallakea et Hermins – adică a ajuns la Bielograd (Cetatea Albă) unde locuiesc genovezi, români şi armeni. Cavalerul, prădat de hoţi lângă apa Nistrului, se adresează lui Alexandru Vodă, ,,care este Domn al Cetăţii Albe", şi este satisfăcut, căci hoţii prinşi au fost aduşi cu lanţuri de gât înaintea cavalerului şi i-au înapoiat banii. Deci tot tătari sub corturi … din Genova, Moldova şi ţara armenească.
Ciudaţi tătari!
La anul 1453, Alexandru Vodă, fiul lui Iliaş dăruieşte prin hrisov din Suceava Mănăstirii Pobrata mai multe regalii. Hrisovul e iscălit și de dl Stanciu, pârcălab de Cetatea Albă. Tot tătar!
La anul 1475 un arhitect grec, anume Theodor, face, din porunca lui Ştefan cel Mare şi sub privegherea pârcălabului, un turn nou şi un zid la Cetatea Albă. El o spune aceasta prin o inscripţiune grecească care stă şi ASTĂZI pe rămăşiţele vechilor țării din actualul Akkermann. Textul pe zid zice: „Această cetate s-a zidit în zilele preavlaviosului Domn Io Ştefan Voievod prin îngrijirea magistrului provinciei şi comandantului cetăţii. Ştefan Vodă se ştie că-i tătar, iar magistrul era asupra unei provincii tătăreşti şi comandant peste o cetate de tătari din
Genova.
La anul 1480 Ştefan Vodă întăreşte prin hrisov lui Mihu Buzatul o moşie. Iscălit e hrisovul de d-lor lor Gherman şi Oană, pârcălabi de Cetatea Albă Ivaşcu şi Maxim, pârcălabi de Chilia. Boierii aceştia sunt tătari, ca şi Ştefan Vodă!
Anul 1513. În cartea geografică publicată de Essler şi George Ubelin, la Strassburg, şi intitulată Tabula moderna Sarmatiae sive Hungariae, Poloniae, Russiae, Prussiae et Valachiae (reprodusă de Lelewel în Géographie du Moyen-âge) se vede toată Basarabia până la mare, deci Moncastro (actualul Akkermann), Istropolis (Kilia) ca făcând parte din Moldova.
Dar Strassburg e în Tataria!
Prin urmare: La Bessarabie, à aucun point de vue, n’a pu être considérée par le Traite de Paris comme restituée à ses possesseurs légitimes.
Dar, adevărat, dacă au fost la mijloc nişte generali aşa de vestiţi ca Rumianţev şi Suvorov, cum să nu se poată? Ei au luat cu sabia ţara de la populaţiuni sălbatice care nu existau. A te bate cu inamici ce există este faptă omenească de general, dar a te bate cu inamici ce nu există … asta-i meşteşugul, şi numai generali aşa de vestiţi ca Rumianţev şi Suvorov a putut s-o facă. Dar încă una foarte actuală. Dl baron Stuart a iscălit convenţia renumită alături c-un tătar, căci Kogălniceanu, al cărui bun e cronicar moldovenesc, s-a sălbăticit în urmă ş-a trebuit cules de sub corturi de vestiţii Rumianţev şi Suvorov de lângă apa Cogălnicului, care curge de-a lungul prin mijlocul părţii de sud a Basarabiei.
Et voila, comment on recherche l’historique de ce lambeau de terre!
Mihai Eminescu, 22 februarie 1878
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
