Am tot auzit asta de la fiecare din rudele cu care am vorbit despre studenția mea în România. Poate că așa o fi, nu prinzi gustul studenției până nu-ți împarți spațiul personal cu încă trei-patru persoane, până nu înveți să te adaptezi la obiceiurile și necesitățile celorlalți.
Ce faci, însă, dacă ești obișnuit cu o cameră a ta sau împărțită doar cu o soră sau un frate? Mofturi, ar spune mulți, dar aș vrea să-l văd pe cel care spune asta stând treaz până la 2-3 noaptea, din cauza unei conversații pe Skype a colegei, în timp ce a doua zi ai cursuri de la 8. Totuși, deși situațiile astea sunt mai mult decât neplăcute, te învață să comunici, să remediezi conflictele, ești conștient că o să-ți mai împarți spațiul cu acești oameni timp de câteva luni.

Cămin gratis… și nu prea

Majoritatea studenților basarabeni din România aleg să stea în cămin. Conform Metodologiei de școlarizare a Românilor de Pretutindeni, cazarea în internatele şcolare şi căminele studenţeşti se asigură din bugetul Ministerului Educației Naționale, în limita subvenţiilor aprobate cu această destinaţie de la stat. În funcție de universitate, taxa pentru cămin este redusă cu 50% sau anulată. O situație mai specială e la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unde, în funcție de cămin, se plătește o taxă cuprinsă între 115 și 250 de lei românești, taxă redusă cu doar 40 de lei față de cea plătită de colegii din România. Conform articolului 1, punctul 5(b) din Metodologia de școlarizare a Românilor de Pretutindeni, studentul este obligat să respecte regulamentul intern al instituției în care își desfășoară activitatea. Astfel, universitățile își pot stabili propriile reguli de taxare.

Cele mai multe universități oferă pentru primul an de studii un loc într-o cameră de patru-șase persoane (în funcție de cămin). Începând cu anul doi, studenții pot prinde un loc și în camere de două persoane, în baza mediei academice pe anul precedent. De condiții speciale beneficiază persoanele cu probleme de sănătate. În baza unui certificat medical, studenții pot obține cazare într-un cămin cu grad sporit de confort.

La Cluj, dacă stai într-o cameră de două persoane, plătești jumătate din tariful normal de 120 de lei. Studenții Universității de Vest și ai Politehnicii din Timișoara sunt scutiți și de această taxă. Nici la majoritatea universităților din Iași și București studenții basarabeni nu plătesc o taxă de cazare. „Este un mare avantaj să fii scutit de taxă. De exemplu, la Universitatea „Ion Mincu” din București taxa lunară pentru un loc în cameră de cinci persoane este de 200 de lei pentru studenții români”, spune Călin Plămădeală, student al universității respective. În același timp, părinții ajung la concluzia că nu economisesc dacă copiii lor își fac studiile în Moldova. „Dacă ar fi învățat la Chișinău, fiica mea nu ar fi stat la cămin, condițiile sunt mizerabile. La Cluj, a avut bursă și cămin la preț redus. M-ar fi costat mai mult dacă și-ar fi continuat studiile la Chișinău”, spune Svetlana Moțoc, din Glodeni.

Apă caldă și experiență multiculturală

Condițiile din căminele românești sunt destul de bune, cel puțin comparativ cu cele din Moldova. Fiecare etaj dispune de bucătărie cu mai multe aragazuri, baie cu mai multe cabine de duș, există permanent apă caldă. Nu riști să poți face duș doar de trei ori pe săptămână, cum se întâmplă la unele cămine din Chișinău. În afară de weekend, se face zilnic curat pe hol, în baie și la bucătărie, iar daca e gălăgie la oră târzie, vine portarul sau uneori poliția. În majoritatea căminelor sunt și săli de lectură unde poți studia. Iar dacă vrei să-ți speli hainele, la căminul tău sau la unul din apropiere, sunt mașini de spălat.

Dacă în campusul universității Babeș-Bolyai din Cluj căminele de fete se află la cinci minute de cele de băieți, la Timișoara toate căminele sunt mixte. În anul 1, majoritatea moldovenilor sunt cazați în căminul 17, împreună cu sârbi, și ei numeroși în Timișoara, și cu alți studenți străini. „Căminul 17 are o reputație aparte, de petreceri non-stop și gălăgie. E exagerat să spui asta, la fiecare etaj sunt camere de supraveghere, iar dacă gălăgia persistă, portarul atenționează petrecăreții”, spune Tatiana Falcă, studentă la Universitatea de Vest din Timișoara, care a stat doi ani în căminul 17.

Liniște, dar buzunarul gol

În majoritatea orașelor din România, închirierea unui apartament cu o cameră costă aproximativ 150 de euro lunar. Dacă nu îți permiți să plătești atât de mult, poți împărți cu cineva un apartament mai mare. În funcție de oraș, zonă, dotări, chiria unui apartament cu trei camere te costă aproximativ între 250 și 400 de euro. Cel mai scump e să stai la București, iar în orașele mici poți găsi apartamente mai ieftine. Se adaugă și plata serviciilor comunale, care variază între 50 și 200 lei românești pentru un apartament cu o cameră. „Un apartament îți asigură mai multă liniște, nu depinzi de programul nimănui, poți invita pe cine vrei tu și nu trebuie să-l conduci afară la ora 23”, spune Dorin Hămuraru, absolventul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, care după trei ani de cămin s-a mutat în chirie, la Cluj.

Totuși, chiar dacă ajungi să stai într-un cămin pe care trebuie să îl plătești, cheltuielile îți ies de cel puțin trei ori mai mici decât în chirie. În plus, ai parte de anumite experiențe de care în chirie n-ai fi avut parte. Cunoști oameni nu doar din România, ci și din alte țări. „E o experiență unică să înveți un nigerian cum se gătește borșul sau să guști din mâncarea foarte condimentată făcută de un coleg indian”, spune Alexandru Blănaru, student al Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

„Am învățat să gătesc după ce și eu, dar și colegii mei de cameră, am terminat toată mâncarea pe care o aveam de-acasă și nu prea mai aveam bani să mâncăm de trei ori pe zi la cantină. Omletă și paste la început, dar să vezi ce supă a la grec sau prăjitură știu să fac acum”, spune Dorin Hămuraru. Statul în cămin te maturizează, te ajută să devii independent, dar și să poți comunica cu oameni care, în mod normal, nu s-ar regăsi în cercul tău de prieteni. Dacă unul dintre argumentele pentru care majoritatea basarabenilor aleg România pentru studii e experiența multiculturală și independența, viața în cămin le asigură, la un preț redus.

„Omletă și paste la început, dar să vezi ce supă a la grec sau prăjitură știu să fac acum.”

Natalia Graur, Sandu Macrinici