Vicepreședintele raionului Hâncești, Vera Patrașcu-Tănase: Femeile trebuie să renunțe la modestia exagerată

Complicat, pentru că problemele oamenilor sunt multe, iar soluțiile nu sunt aduse pe tavă. Totuși, vicepreședintele raionului Hâncești Vera Patrașcu-Tănase păstrează un spirit energic, reușește să facă față provocărilor și continuă să activeze în calitate de profesoară de limba română, meserie pe care o exercită deja peste trei decenii.

– Ați fost profesoară de română. Cum s-a întâmplat de ați trecut de la pedagogie la administrație locală?
– E adevărat, sunt profesoară de română din 1974, an în care am absolvit facultatea. Am început să lucrez într-o școală sătească din raionul Hâncești, apoi am venit la oraș. Continui să lucrez și acum la liceu, fiindcă funcția îmi permite să am activitate didactică. Sunt singurul profesor de limbă și literatură română cu grad didactic superior în raion. Când s-au format județele în R. Moldova, am devenit specialist în direcţia judeţeană învăţământ, ca apoi să preiau funcţia de şef adjunct al Direcţiei învăţământ. Prin urmare, administraţia publică nu-mi este străină. În ultimii 15 ani, am avut activitate intensă pe segmentul dat. În politică, am activat foarte puţin, vreo patru ani, până în 2013, când în partidul din care făceam parte au început să se întâmple lucruri neacceptabile pentru mine. La alegerile locale din 2015, am mers în calitate de președinte al Blocului Electoral „PPEM-Iurie Leancă” pentru raionul Hâncești. După ce s-a format o alianță de dreapta în Consiliul raional, s-a decis ca poziția de vicepreședinte pe probleme sociale să-mi revină mie. Sincer, la început nu am dorit-o deloc.

– De ce?
– Pentru că în domeniile asistență socială, medicină și protecția familiei, gradul de mulțumire al cetățenilor este foarte mic. Chiar dacă sunt domenii foarte costisitoare și aproape toți banii contribuabililor se consumă aici. Dar trebuia să preia cineva această responsabilitate. În timpul activității mele în sistemul educațional, am avut tangențe și cu probleme sociale și cu evenimente culturale. Toate sunt legate. O problemă sunt și lacunele în legislație. De exemplu, în zona rurală, este o categorie de oameni care nu vor să muncească și trăiesc doar din plăți sociale. Ei fac orice ca să nimerească într-o asemenea categorie. E vorba de o degradare morală și fiziologică a populației. De aceea, domeniile devin complicate la administrare şi satisfacţia muncii este foarte mică.

– Și atunci ce vă motivează să munciți?
– E o întrebare interesantă. Probabil în toate domeniile, ajungi la o vreme când nu doar ești cineva, dar devii. Nu eşti învăţător, dar devii învăţător. Aşa e şi cu funcţionarul. În acest domeniu e foarte mult de lucru cu oamenii, cazurile sunt foarte particulare, nu poţi aplica o lege sau un act normativ pentru toate cazurile. De aceea, meseria devine interesantă pentru că ești în permanentă căutare de soluții.

– Cât de receptive sunt autoritățile locale la problemele sociale?
– O să vedeţi primari alergând fără oboseală la toate direcţiile care ţin de bani: finanţe, achiziţii, construcţii, amenajare. Când e vorba de probleme sociale ce privesc bătrânii, copiii, persoanele vulnerabile, trebuie să-i prinzi cu arcanul ca să vină să stea de vorbă şi să rezolve o problemă. Dar trebuie să-i înţelegem şi pe primari: la alegeri, oamenii se uită în primul rând dacă au drum, apă, lumină, trotuar, dacă funcţionează grădiniţa etc. Totuși, comunităţile au pierdut nişte norme nescrise de relaţii interpersonale, de grija unuia faţă de altul. Eu provin dintr-o familie numeroasă, formată în anii ‘50, nu erau timpuri uşoare, dar când părinţii coceau pâine sâmbăta, eu ştiam precis că se scoate, se rupe, se taie şi eu trebuia să mă duc la Catinca, vecina care era văduvă, să-i dau şi ei pâine. Iată relaţia asta s-a pierdut în sate.

– E vreo deosebire de abordare a problemelor la primăriile conduse de femei?
– În raionul Hânceşti, sunt patru femei primar. Domeniul social e, într-adevăr, mai aproape de ele, pentru că sunt mai sensibile și mai răbdătoare. Soluţiile pe care le găsesc ele sunt mai pragmatice și destul de ingenioase. Dar trebuie să recunosc că și ceilalți primari sunt foarte buni și activi.

– Ce ați recomanda femeilor care vor să participe în administrarea localităților în care trăiesc?
– Le-aș sfătui să fie ele însele. Să facă ce le dictează inima și conștiința și atunci vor reuși să-și asume responsabilități mai mari. În R. Moldova, mai ales în mediul rural, femeile nu trebuie să aștepte să fie poftite. Chiar și în organizații politice. De exemplu, lucrăm toți în echipă, femeile sunt foarte active, dar când ajung să fie plasate într-o listă anumită, atunci nu știu de ce bărbații au curajul și se promovează unul pe altul, iar femeile rămân pe la coadă. Modestia asta exagerată a femeilor trebuie să fie depășită. Ele trebuie să se promoveze singure și să fie o solidaritate între ele.

Pe de altă parte, cred că nu trebuie să facem această promovare artificială a femeilor. Fiecare om este bun acolo unde este el. Important e ca primarul să-și facă treaba, indiferent că e bărbat sau femeie. Pe noi ne interesează altceva, să fie bine în țară. Că e condusă de Ion sau Ioana contează mai puțin. Iar dacă aleg între doi lucrători buni, îl aleg pe cel mai bun, indiferent de gen.

– Cât de important este pentru un vicepreședinte de raion să fie membru de partid?
– Atunci când partidul vine cu anumite programe, din experiența acumulată în cadrul administrației publice locale, îți dai seama cât de pragmatice și logice sunt programele date și contribui la stabilirea priorităților care se potrivesc realităților. În al doilea rând, realizezi ceea ce ți-ai propus ca program în fața alegătorilor. Situația se poate complica atunci când organizația de partid și membrii ei mai au încă vechea mentalitate că „mă duc la raion, pentru că este omul nostru acolo și el va rezolva problema”. Și atunci e complicat, pentru că ai vrea să-l ajuți, dar în același timp nu trebuie să-ți încalci atribuțiile. Întâlnirile cu membrii organizației de partid au loc după orele de lucru sau în zile de odihnă, când, în măsura posibilităților, le sugerezi căile de rezolvare a problemelor. Trebuie să ținem cont și de Consiliul raional care e format din consilieri de toate culorile și atunci fiecare din ei știe foarte bine că ce promovezi în consiliu trebuie să fie de interes raional, nu de interesul unui singur partid. În contextul dat, aș mai adăuga faptul că atât președintele raionului, cât și noi, vicepreședinții, lucrăm foarte bine în echipă și nu ne-am ciocnit vreodată din cauza apartenenței politice. Facem de fapt ceea ce normal să fie. Venim aici aleși, delegați de anumite partide, dar lucrăm pentru toți cetățenii.

– Revenind la educație, cum de reușiți să fiți și vicepreședinte de raion, și profesor de liceu?
– Conform legii, funcționarul public are dreptul la activitate didactică de 6 ore. În două zile lucrătoare, eu am dreptul să mă aflu trei ore într-o instituție de învățământ, unde am activitate didactică. Pentru mine, organizarea unei ore nu mai este o problemă datorită experienței pe care o am. Din toate lucrurile pe care le-am făcut în viața asta, cel mai mult mi-a plăcut să fiu cu elevii. Ne înțelegem foarte bine, noi mai mult colaborăm – eu îi îndemn, îi încurajez să citească, iar ei fac deja singuri multe lucruri. Niciodată nu am avut tineri care nu au reuşit, elevii mei toţi reuşesc. Vă spun sincer. Și dau examenele de bacalaureat, indiferent dacă sunt supravegheați de camere de luat vederi sau nu. Și ne întâlnim nu doar la orele de liceu, discut cu ei on-line și, dacă au nevoie de ajutor, le ofer consultații și în afara orelor.

– Având atâtea sarcini la Consiliul Raional, la liceu, ieșiri în teritoriu, ce vă dă puteri să începeți o nouă zi de muncă?
– Familia. Dacă vrei ca nepoții și copiii tăi să poată ține ritmul vieții, ei trebuie să vadă că părinții și bunicii lor fac lucrul acesta. Niciodată copiii nu vor să aibă părinți ratați. Dacă îți iubești cu adevărat copiii și familia, înseamnă că trebuie să lucrezi. În al doilea rând, trebuie să-ți placă foarte mult ceea ce faci.

Articol elaborat în cadrul proiectului „Sensibilizarea opiniei publice privind echilibrul de gen în spațiul politic și de afaceri”, implementat de IDIS „Viitorul”, cu suportul proiectului „Susținerea Instituțiilor Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Omului (INPPDO), conform recomandărilor Comitetelor Convențiilor ONU și Revizuirii Periodice Universale (UPR)”, implementat de PNUD Moldova și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR)".