În 1975 intră la Institutul de Stat de Arte Plastice „I. Surikov” din Moscova, unde studiază pictura de şevalet, grafica de carte, sculptura camerală şi fotografia. Din 1989 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. Trei ani mai târziu devine membru AIAP UNESCO, iar din 1997 – membru APIA DAL-I din Moldova. În acelaşi an i se conferă Diploma de Onoare „Eureca” a Academiei Europene de Arte din Bruxelles. Este laureat a două expoziţii de concurs: „Peisaj şi natură statică” şi „Anul M. Eminescu”. Din 2006 este coordonatorul Cenaclului literar„Ora de vârf” din cadrul Universităţii Tehnice din Moldova, iar la Liceul Republican de Arte Plastice „Igor Vieru” predă pictura, desenul şi compoziţia.
De-a lungul timpului, plasticianul Victor Cobzac reuşeşte să-şi expună creaţiile în cadrul diverselor expoziţii de grup şi personale în ţară şi peste hotare (România, SUA, Ungaria, Belgia, Rusia, Franţa şi Ucraina). Lucrările sale se regăsesc în colecţii de stat şi private din multe ţări europene. A ilustrat peste 30 de cărţi şi este autorul a două volume de versuri.
Conversaţiile cu el nu te plictisesc niciodată. Are un umor şi o modestie aparte. Se fereşte să pronunţe eu. Iubeşte foarte mult viaţa şi ceea ce face, dar se uită detaşat şi foarte realist la toate lucrurile din jur. Despre moarte vorbeşte cu haz. Când l-am întrebat cum a început biografia sa de artist, el mi-a răspuns cu o sugestie: „Poate cum s-ar sfârşi, mai bine. Asta este realitatea”.
Flirtul cu poezia a venit involuntar. Aşa cum singur recunoaşte, i-a fost turnată fără să-şi dea seama. „Cenaclul condus de Eugenia Bulat nu avea unde să-şi desfăşoare şedinţele şi le-am cedat propriul atelier. Astfel, cu voie şi fără, devenisem un martor a ceea ce se întâmpla acolo. Aşa am început să schiţez primele rânduri”, îşi aminteşte pictorul. Iar în 2011, cu ajutorul Eugeniei Bulat, publică prima carte de poezie – „Întoarcerea stelelor” -, pe care o dedică părinţilor săi. Cea de-a doua este gata să apară în luna martie curent şi a fost intitulată „Prologul Iubirii”. E un omagiu adus sexului frumos, dar şi celui puternic, ca întreaga sa operă, de fapt. „Tablourile mele reprezintă un el şi o ea. Chiar şi în peisaj stau undeva discret două figuri. Cred că este o trăire intestină căreia nici nu am încercat să-i dau o explicaţie”. El mai spune că se regăseşte în artă şi în poezie deopotrivă. „Pictura se face ziua, iar noaptea mă predispune la meditaţie şi poezie”. Dincolo de toate acestea, în repertoriul de semne al lui Victor Cobzac stă codificată personalitatea şi întreaga sa viaţă, care pot fi descifrate admirându-i creaţiile.
