Miercuri, distinsul, talentatul, mult apreciatul, zgomotosul si prolificul scriitor Nicolae Esinencu implineste 70 de ani. Cu aceasta ocazie, la ora 15.00, in Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova, va avea loc o ampla manifestare literara. Tot aici, va fi inaugurata expozitia organizata de Muzeul Literaturii Romane „M. Kogalniceanu” cu genericul „Copilul teribil la 70 de ani” si va fi lansat romanul omagiatului „Vin chinezii” .
Mar?i dimineata l-am cautat pe Nicolae Esinencu sa-l felicit cu ocazia zilei de nastere. Dar nu l-am gasit acasa. Ca de obicei, am dat de el in biroul bunului sau prieten, fotograful Nicolae Raileanu. Daca acesta din urma imortalizeaza portretele scriitorilor pentru Muzeul Literaturii Romane, Esinencu este cel care le schiteaza intr-un discurs spontan cu detalii nebanuit de precise. Fiecare discurs al sau este mai degraba o nuvela, prezentata cu un har actoricesc de invidiat. Este mai curand un Caragiale oral al Basarabiei, cu simtul replicii si fara a-si ascunde masca actoriceasca pe care si-o pune chiar de la intrarea in Casa Scriitorilor. Adeseori este confundat cu eroii din nuvelele, romanele si piesele sale. De catre cei care i-au citit opera, desigur. Pentru ca, din pacate, la noi scriitorii nu se prea citesc reciproc. Si de asta data, cand l-am intrebat ce mai face, mi-a raspuns in stilul sau actoricesc: „Spune-le tuturor ca Esinencu urmareste tot ceea ce se face in lume!”. Mi-a mai spus ca bucuria sa e ca zilele acestea, la Editura „Magna-Princeps” din Chisinau, i-a aparut romanul „Vin chinezii!”. Tocmai de aceea, m-a rugat, daca scriu ceva despre el, sa pun in capul acestor randuri titlul sau de roman. De ce, insa, vin chinezii, n-a vrut sa ne spuna, indemnandu-ne sa-i citim cartea.
De altfel, zicea cineva ca Esinencu e un stahanovist in ale literaturii: este autorul prolific care a excelat in toate genurile (ne-a surprins, bunaoara, cu cea mai scurta poezie de pe glob: „Bob-Glob”), caci a scris mai mult decat au citit unii colegi de breasla. Este singurul scriitor basarabean in viata care a editat sase volume de „Opere Alese”, primele patru cu sprijinul mecenatului Anatol Josan, iar acum cauta bani pentru cel de-al saptelea. „Cine da primul, ii pun pe masa in scurt timp volumul editat!”, ne mai anunta copilul teribil (asa l-au supranumit colegii, pentru felul sau de a fi) ajuns la varsta intelepciunii, fiind, de fapt, deja un mos rasfatat.
Cea de-a 55-a aniversare, Nicolae Esinencu si-a sarbatorit-o pe 13 august, asa cum e scris in acte, iar cea de-a 60-a – pe 13 ianuarie, cand este nascut cu adevarat, din spusele mamei sale si a matusii Zinovia, vecina lor de la Chitcani, Telenesti. Apropo, Esinencu se naste cand si ori de cate ori doreste. Mi-a spus-o chiar el intr-un interviu, rugandu-ma sa nu uit macar eu: „Cand o fi sa ma duceti la cimitir, eu am sa merg din urma voastra, sa vad cum ma inmormantati… Iar daca, totusi… Daca o fi sa mor, rog sa ma inmormantati langa mine!”. Dar nu mor caii cand vor cainii! De fapt, el si-a dorit sa se nasca in secolul viitor, pentru ca in ultimele doua a vazut destule.
La multi ani, draga Nicolae Esinencu, si sa te nasti oricand iti doresti!
