Acum, față de septembrie 2014, numărul celor care cred, precum Putin, că dispariția URSS a fost un lucru negativ, a crescut cu 4%, iar a celor care cred că a fost un lucru bun, a scăzut cu 3%.

„Nu mințiți poporul, cu televizorul”

Dincolo de nivelul de trai, care a scăzut față de ultimii 80 de ani ai secolului trecut, mass-media televizată joacă un rol important în modelarea opiniei publice. Majoritatea TV-urilor locale abundă în știri, analize și bancuri despre cât de catastrofal este totul în R. Moldova. Senzația este că unii prezentatori (de la Jurnal TV, spre exemplu) sunt în realitate extrem de fericiți când se mai întâmplă ceva rău în RM, pentru că astfel ei au noi și noi arme să atace această statalitate șubredă.
Același sondaj la întrebarea: „La modul general, credeți că Moldova merge într-o direcție bună sau proastă?”, prezintă niște rezultate incredibile. Dacă, în septembrie 2014, 47% din respondenți credeau că se merge într-o direcție greșită, acum, în octombrie 2015, numărul „nemulțumiților” a ajuns la 79%. Dacă, în septembrie 2014, 41% spuneau că lucrurile merg într-o direcție bună, acum, doar 13% au aceeași opinie. Niciun indicator economic nu arată o schimbare fundamentală a modului în care este economia țării. Mare lucru nu s-a schimbat nici la capitolul salariului mediu sau a scăderii consumului. Unicul lucru diferit acum, față de perioada similară a anului trecut, este că atunci urma să aibă loc o campanie electorală și televiziunile, mass-media, și societatea era „speriată” cu revenirea prorușilor la putere și nu existau scandaluri zilnice care arătau că cei care „conduc” această așa-numita republică au alte priorități decât interesele cetățenilor.

Nemulțumirea profundă a cetățenilor

De ce moldovenii sunt nostalgici după URSS și cred că RM merge într-o direcție greșită? Ce altceva ar putea crede, când urmăresc zilnic la TV cum foștii „lideri” naționali sunt în beciurile CNA și oricum urmează mărire de tarife și, respectiv, de prețuri. Pe vremea URSS-ului, se comiteau abuzuri și jafuri, cel puțin, la fel de mari, dar sistemul sovietic avea un instinct de supraviețuire mai dezvoltat și nu se publica nimic despre acele crime. Statul sovietic a știut ce înseamnă să controleze media și „reușitele” cincinalelor, care erau mereu în topul știrilor, pentru că dacă-i spui unui om de o sută de ori că-i oaie, într-o dimineață va începe să „behăie”. R. Moldova merge într-o direcție greșită de douăzeci de ani, această „conștientizare” de acum e doar un efect al isteriei mediatice. Așa-numita opoziție (mai ales din zona media) se bucură și promovează orice eșec al statului, pentru că, nefiind capabili să atragă atenția la vreun proiect pozitiv, precum să zicem, reintegrarea în România, continuă să isterizeze societatea despre „decăderea” actualului regim. Probabil nu realizează că sistemul actual este o reflecție a societății moldovenești, care a reușit să genereze un emblematic folclor (sovietic): „În colhoz, pe dealul mare, cine fură, ăla are”. O societate care are ca „vis” colhozul sovietic nu se poate „reforma” și nu poate trăi decât în minciună. Eforturile mai multor generații de a schimba ceva s-au lovit de monolitul colhoznic al omului sovietic, care vrea să trăiască mai bine, dar refuză să-și schimbe mentalitatea.

Dacă în perioada sovietică, vina pentru toate problemele era aruncată pe burghezi și pe dușmanii comunismului, acum, presa „anti-sistem” aruncă toată vina pe regimul de la guvernare, deși este evident că nu are soluții nici pentru a prelua puterea și cu atât mai mult pentru „întoarcerea miliardului” sau „eliminarea tarifelor la energie”.

Alegerea președintelui e o minciună

Moldova este o Republică Parlamentară, chiar dacă președintele statului ar fi ales de către cetățeni, oricum majoritatea problemelor se pot rezolva doar cu votul Parlamentului. Spre exemplu, recent, deputații (PD, PSRM și PCRM) au decis ca șeful CNA să nu poată fi demis de președinte, ci de Parlament. Procurorul general sau șeful Curții de Conturi sunt votați de către Parlament. Modul în care este distribuit bugetul statului (care rămâne de peste 1 miliard de euro, chiar la cursul de astăzi) este votat de Parlament. Unica „prerogativă” mai importantă a președintelui este să propună un candidat pentru funcția de premier, dar oricum, are nevoie de majoritatea parlamentară pentru a-l numi în funcție. În ciuda acestor lucruri cunoscute și evidente, nu se discută mai nimic despre modificarea codului electoral și alegerea unui Parlament prin vot uninominal, majoritar absolut. Toți, care ignoră această soluție, demonstrează că își propun să ajungă în Parlament, ascunzându-se în spatele unei sigle.

Lenea de a gândi

În URSS era mai bine pentru o bună parte din moldoveni pentru că atunci ei nu trebuiau să gândească cum votează, cum trebuie să fie legile, cum trebuie să fie societatea. Atunci, partidul unic gândea în locul lor. Partidul unic, de atunci, este înlocuit astăzi de televizor, care „gândește” în locul oamenilor și le oferă soluții, care au fost deja bine gândite în spatele ecranului. Orice idee sau om care nu convine regizorilor este ignorată, atacată sau discreditată, exact cum atunci erau blamate pentru tot „forțele burgheze”. Vrem să fim europeni? Închidem televizorul și mergem la librărie, cumpărăm o carte, doar printr-o gândire independentă vom putea scăpa de umbra sovieticilor și vom deveni cetățeni, nu doar votanți și consumatori.