Asociaţia „Lumina” a pedagogilor transnistreni din R. Moldova, părinţii şi elevii şcolilor cu predare în limba română: Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din or. Grigoriopol (director – Eleonora Cercavschi), Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Bender (director – Maria Roibu), Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbniţa (director – Eugenia Halus), Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or. Tiraspol (director – Ion Iovcev), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari (director – Ion Popşoi), Gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender (director – Maria Ungureanu), gimnaziul din satul Corjova (director – Constantin Sucitu) şi gimnaziul din satul Roghi, raionul Dubăsari (director – Nadejda Ghidirimschi), Vă aduc sincere mulţumiri pentru invitaţia de a ne întâlni la Tiraspol şi pentru interesul Dumneavoastră faţă de problemele cu care ne confruntăm timp de peste 20 de ani. De când pe teritoriile moldoveneşti din stânga Nistrului au pus stăpânire forţele secesioniste transnistrene în frunte cu Igor Smirnov, aici a fost interzisă funcţionarea legislaţiei R. Moldova, inclusiv activitatea şcolilor naţionale în baza grafiei latine şi a Curriculumului Ministerului Educaţiei de la Chişinău, a fost interzis totul ce este naţional… Au supravieţuit numai aceste opt instituţii de învăţământ nominalizate mai sus.
Timp de 20 de ani am trecut prin mai multe încercări: terorizarea şi maltratarea pedagogilor, părinţilor şi copiilor care s-au opus fărădelegilor administraţiei de la Tiraspol, devastarea şi lichidarea şcolilor naţionale, arestarea pedagogilor şi părinţilor, destituirea nelegitimă din funcţii a profesorilor şi părinţilor, inclusiv interzicerea activităţii pedagogice în acest teritoriu a cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ nominalizate.
Eugenia Halus, directorul Liceului Teoretic „Evrica” din Râbniţa
Deşi am sesizat autorităţile, comunitatea internaţională şi opinia publică despre aceste grave încălcări ale drepturilor omului şi având deja o Decizie de admisibilitate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, situaţia rămâne fără schimbare. Populaţia din această zonă, elevii, părinţii şi profesorii şcolilor noastre rămân fără garanţii, fără drepturi minime de viaţă şi activitate.
În martie 1992, Şcoala naţională nr.1 din or. Grigoriopol a fost înconjurată de oameni înarmaţi şi apoi devastată. În urma acestui atac, un număr impunător de elevi s-au transferat în şcoala rusă din acest oraş.
În septembrie 1994, Şcoala naţională nr.19 din or. Bender, actualmente Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, a fost şi ea atacată de către persoane înarmate, iar clădirea – sechestrată, cu toate bunurile care le deţinea. Rămaşi fără sediu, elevii şi părinţii îşi desfăşoară până în prezent activitatea didactică în trei clădiri arendate, aflate la distanţă mare una de alta.
În 1996, pentru încercarea de reîntoarcere a grafiei latine în Şcoala nr.1 din or. Grigoriopol au fost arestaţi şi ţinuţi timp de o săptămână în izolatorul ,,МГБ-ului” de la Tiraspol trei profesori ai acestei şcoli, inclusiv actualul director al Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Eleonora Cercavschi. Cadrele didactice au fost impuse prin forţă să refuze grafia latină, iar şcoala a fost din nou devastată.
Constantin Sucitu, directorul gimnaziului din satul Corjova
În 2002, elevii şi profesorii acestei şcoli au fost lipsiţi de sediu pentru nesupunere autorităţilor transnistrene, fiind intimidaţi şi înjosiţi, iar preşedintele Comitetului părintesc, Mihai Speian, a fost arestat şi ţinut în detenţie timp de 30 de zile. Din 2002 şi până acum elevii şi profesorii şcolii respective (actualmente – Liceul Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt”) zilnic parcurg distanţa de 34 km (tur-retur) cu 4 autocare, activând în clădirea şcolii din satul Doroţcaia, raionul Dubăsari (teritoriu administrat de R. Moldova), pentru a avea posibilitatea de a învăţa în limba maternă, fiind nevoiţi să circule prin posturile militarizate transnistrene, umiliţi şi înjuraţi zilnic.
Administraţia liceului şi părinţii au cerut de mai multe ori autorităţilor locale să permită activitatea liceului în or. Grigoriopol, dar până în prezent situaţia rămâne neschimbată. Părinţii sunt îngrijoraţi zilnic de situaţia copiilor lor, care circulă pe timp de noapte (iarna), învăţând în turul II şi deseori sunt reţinuţi la postul de control transnistrean de lângă satul Doroţcaia.
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Dubăsari activează, din 1996, în satul Cocieri, raionul Dubăsari, într-o clădire necorespunzătoare pentru instruirea elevilor. Pedagogii şi elevii acestui liceu, pentru a ajunge la locul de instruire, sunt nevoiţi să parcurgă zilnic (tur-retur) 18 km.
În iunie 2004, autorităţile transnistrene au devastat liceele „Lucian Blaga” din or. Triraspol, „Alexandru cel Bun” din or. Bender, „Evrica” din or. Râbniţa şi Gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender. În urma acestui atac banditesc, timp de patru-cinci luni, instituţiile nu au activat. Au fost arestaţi şi ţinuţi în detenţie timp de şapte zile preşedintele Comitetului părinţesc al Liceului Teoretic „Evrica” din or. Râbniţa, Alexei Catan, Nicolae Crijanovschi, Victor Sărăcuţă, Vasile Halus, Grigore Stratulat, precum şi pedagogul Andrei Tihovschi.
În urma acestui atac, Liceul Teoretic „Evrica” a fost lipsit de sediul care îl deţinea – o clădire cu patru săli de clasă. De asemenea, a fost interzisă finisarea construcţiei clădirii noi în or. Râbniţa, finanţată din bugetul de stat al R. Moldova. În prezent, liceul activează în clădirea unei grădiniţe de copii, care aparţine Uzinei Metalurgice din Râbniţa.
În fiecare an, la 1 septembrie – prima zi de şcoală şi 31 mai – ultima zi de şcoală, este atacat fără neruşinare de către structurile de forţă de la Tiraspol gimnaziul din satul Corjova, raionul Dubăsari, astfel sărbătoarea elevilor devenind un coşmar.
La şcoala moldovenească din satul Podoima, raionul Camenca
În urma acestor acţiuni de discriminare la care suntem expuşi, precum şi în urma promovării unor discursuri de ură pe toate căile posibile împotriva celor care studiază în aceste instituţii, în fiecare an scade numărul solicitanţilor de a face studii în instituţiile de învăţământ subordonate Chişinăului. Dacă până în 1992 în aceste şcoli se înscriau sute de elevi, acum situaţia este alta: Liceul din or. Râbniţa avea iniţial 870 elevi, astăzi aici studiază 250, Liceul din or. Bender avea iniţial 2.018 elevi, astăzi – 730, Liceul din or. Grigoriopol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 176, Liceul din or. Tiraspol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 200, Liceul din or. Dubăsari avea iniţial 620 elevi, astăzi – 481, gimnaziul din s. Corjova avea iniţial 350 elevi, astăzi – 89, gimnaziul din s. Roghi avea iniţial 180 elevi, astăzi – 79.
Întrucât condiţiile de activitate ale grădiniţelor ruse sunt mai atractive (spaţiu, alimentare, căldură etc.), fiind impuşi de situaţiile indicate mai sus, mulţi părinţi moldoveni sunt nevoiţi să-şi dea copii la grădiniţele ruse. Asemenea condiţii sunt create special cu scopul de rusificare a copiilor moldoveni. Astfel, numărul de elevi în şcolile ruse creşte, iar în cele naţionale (chiar şi în cele cu grafie chirilică, subordonate Tiraspolului) scade, deşi populaţia majoritară în regiune este moldovenească (română). Aceste acţiuni, bine gândite, nu sunt altceva decât un genocid cultural, care îi lipseşte pe copiii băştinaşilor de identitate culturală. Nu insistăm pentru impunerea instruirii în limba română pentru întreaga populaţie din zonă, dar cine doreşte s-o facă – să aibă acest drept.
Posturile nelegitime de control ale administraţiei de la Tiraspol creează în permanenţă obstacole la transportarea produselor alimentare pentru hrana elevilor din aceste instituţii şi a altor bunuri materiale necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii lor.
Părinţii care optează pentru înscrierea copiilor la liceele cu predare în limba română sunt intimidaţi la locul de muncă, iar profesorii şi elevii sunt dezavantajaţi la serviciile medicale, sociale etc.
De asemenea, elevii liceelor noastre, la finele absolvirii studiilor medii sau superioare sunt refuzaţi la angajare în câmpul muncii, iar acei tineri, care nu reuşesc admiterea la studii superioare la Chişinău, sunt forţat înrolaţi în „armata transnistreană”, unde sunt batjocoriţi şi înjosiţi.
Populaţia din regiune este obligată să-şi perfecteze „paşapoarte transnistrene”, fiind lipsită de orice drepturi de activitate, inclusiv la conducerea automobilului personal.
Considerăm că sunt lezate grav drepturile la educaţie în limba maternă, la libera circulaţie, la libertate şi siguranţă, la realizare profesională etc. Inacţiunile autorităţilor constituţionale de la Chişinău, „tăcerea” organismelor internaţionale conduc în mod inevitabil la agravarea situaţiei instituţiilor de învăţământ cu studiere în limba română din stânga Nistrului. Astfel, este stimulată discriminarea unei largi categorii de persoane, precum şi rusificarea populaţiei băştinaşe prin propagarea masivă a limbii ruse. Deşi în regiune sunt declarate oficial trei limbi de stat (rusă, moldovenească şi ucraineană), toate actele oficiale, comunicările sunt solicitate doar în limba rusă. Radioul şi televiziunea transnistreană difuzează numai în limba rusă, doar pe ici-colo câte o emisiune (10-15 minute) în limba băştinaşilor, dar foarte agramată. Populaţia moldovenească nu are posibilitate să procure literatură în limba maternă (ea nu se editează la Tiraspol), iar, ca marfă, literatura română, trecută prin „vama” transnistreană, este impozitată cu 300% din costul ei real.
Toate aceste încălcări flagrante ale drepturilor defavorizează mii de copii din regiunea transnistreană. Presiunile exercitate permanent creează impedimente asupra procesului de studii şi activităţii eficiente a instituţiilor noastre.
Ne întrebăm şi Vă întrebăm: în care ţară din cele peste 200 de pe mapamond se întâmplă asemenea atrocităţi faţă de copii? Vă răspundem – în R. Moldova, în teritoriul ocupat de către regimul separatist. Lideri ai acestui regim, cetăţeni ruşi ca I. Smirnov, V. Antiufeev şi alţii au declanşat o luptă inumană cu şcolile naţionale din partea stângă a Nistrului.
În acelaşi timp, regimul separatist are relaţii comerciale cu mai multe ţări din Uniunea Europeană. Finanţele obţinute din aceste afaceri sunt utilizate, probabil, şi pentru lupta cu copiii moldoveni (români) din Transnistria, pentru pedepsirea lor, încălcându-li-se grav drepturile legitime la educaţie şi la viaţă decentă.
În acest context, solicităm respectuos să Vă implicaţi activ în soluţionarea problemelor existente în vederea asigurării condiţiilor normale pentru studii a elevilor acestor instituţii şi, în general, a vieţii populaţiei din regiune.
O soluţie pentru ameliorarea situaţiei la capitolul asigurarea instituţiilor noastre cu spaţiu, pentru activitatea didactică şi un pas important în vederea reglementării diferendului transnistrean ar fi reîntoarcerea Liceului Teoretic ,,Mihai Eminescu” în or. Dubăsari şi a Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt” în or. Grigoriopol (în clădirea Şcolii nr.1 sau în alt edificiu), restituirea clădirii sechestrate şi permiterea finisării edificiului nou al Liceului Teoretic ,,Evrica” din or. Râbniţa. Crearea condiţiilor optime pentru activitatea didactică în toate instituţiile nominalizate.
De asemenea, este strict necesară stoparea atacurilor psihologice asupra instituţiilor noastre de învăţământ din partea administraţiei de la Tiraspol, precum şi asupra tuturor cetăţenilor din zonă care au alte viziuni decât cele propagate de autorităţile separatiste.
Ar fi un gest nobil şi simbolic ca prima decizie comună a politicienilor de pe ambele maluri ale Nistrului să fie în favoarea copiilor. Aceasta ar demonstra adevărata preocupare pentru viitorul generaţiei tinere.
Primiţi, Vă rog, domnilor ambasadori, asigurarea distinselor noastre consideraţii.
Eleonora Cercavschi,
preşedinta Asociaţiei „Lumina” a pedagogilor transnistreni din R. Moldova
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
