Cine complotează împotriva României?

Alte suspiciuni trezesc faptul că „critica europenilor” este de provenienţa statelor care prietenesc „la cataramă” cu Rusia (Germania şi Italia) sau care posedă pârghii de a influenţa deciziile la nivel european (Marea Britanie). Această „legătură” evidenţiază existenţa unei eventuale complicităţi dintre presa europeană şi „clienţi” din Rusia, sincer interesaţi să fragilizeze şi mai mult situaţia anevoioasă a Bucureştiului în cadrul „clubului european”. Scopul final al acestor acţiuni, însă, e de a deteriora la maximum imaginea României în cadrul UE, iar indirect de a folosi „mâna europeană” pentru a îngreuna artificial relaţiile moldo-române, normalizate şi înviorate până la cel mai înalt nivel de după perioada „podurilor de flori”.

Dacă miza ar fi fost alta, atunci s-ar fi arătat cu degetul la corupţia din România; la cetăţenii români de etnie romă care au invadat unele ţări europene după aderarea statului român la UE; sau la criza societală şi socială, care se poate declanşa în anii următori din cauza planurilor radicale de austeritate adoptate de Bucureşti. Teza dominantă în articolele britanice, italiene sau germane referitoare la România este însă „fabricarea” în masă a paşapoartelor pentru cetăţenii R. Moldova, fără a ţine cont de temerile şi interesele partenerilor europeni. Oricum, nu trebuie să excludem intersectări de motivaţii care stau la mijlocul acestei „campanii media” antiromâneşti, coordonate în eventualitate de anumite forţe străine (non)europene.

IPOTEZA NR. 1. Goliţi de bani, britanicii, italienii sau nemţii nu vor să împartă oportunităţile socio-economice cu forţa de muncă ieftină din Europa de Est. Dacă da, atunci de ce aceştia admit imigrarea deocamdată mai masivă a indienilor, marocanilor şi turcilor, care la fel sunt plătiţi cu salarii mai mici decât muncitorii nativi? Asta pentru că România este cramponată în stereotipuri şi prejudecăţi extrem de puternice şi profunde, care predispun publicul din alte state europene să condamne orice lucru straniu percepţiei lor, decât să se preocupe de consecinţele migraţiilor intens promovate de propriile guverne. Or, România, ca şi alte dăţi, este folosită pentru a distrage atenţia de la problemele locale din alte ţări membre. În concluzie, la comandă, statul român este folosit destul de conştient în calitate de „sperietoare”, pentru a dezumfla „balonul” critic de nemulţumire socială, caracteristic majorităţii membrilor UE. Indiferent de suprapunerea scopurilor, rezultatul obţinut prin intoxicare jurnalistică este şi pe placul Rusiei.

IPOTEZA NR. 2. Actorii care stau în spatele acestei defăimări pot urmări scopul de a folosi integrarea României în zona Schengen, planificată pentru 2011, în vederea obţinerii unor „restrângeri” a ofertei de acordare a cetăţeniei române pentru moldoveni. Un gen de „şantaj” este posibil, deoarece Bucureştiul aşteaptă foarte mult realizarea acestui obiectiv, important pentru a putea beneficia din plin de dreptul de a circula liber în spaţiul european. Probabil, se crede că România ar putea sacrifica promisiunile făcute şi deja materializate privind simplificarea largă a procedurii de acordare a cetăţeniei române doritorilor eligibili din R. Moldova. Mai ales că în categoria posibililor candidaţi se numără persoane cu rude de origine română, până la gradul III de rudenie. Restul condiţiilor necesare anterior au fost excluse – în special, interviul, care îngreuna acordarea cetăţeniei pentru alolingvii de la noi. Mai mult, reieşind din nivelul înalt de falsificare a actelor oficiale şi a multiplelor scheme de „târguire” cu paşapoarte româneşti, afişate la orice pas în R. Moldova, deschiderea României pentru vecinul din Est este percepută de opinia publică europeană drept un pericol în evoluţie. Conjunctura proiectată reliefează probabilitatea că mult mai mulţi cetăţeni moldoveni vor intra în posesia cetăţeniei române, mai mult chiar decât un milion de persoane. Frica este amplificată inclusiv de faptul că piaţa de muncă din România nu va putea satisface fluxul de migranţi moldoveni care, ca urmare, se îndreaptă în alte colţuri ale Europei. Astfel, cineva – în cârdăşie cu Rusia sau fără ea – intenţionează să condiţioneze aderarea la spaţiul Schengen cu problema cetăţeniei române. În final se doreşte introducerea unor „filtre” restrictive care să micşoreze cifra solicitanţilor de cetăţenie română. Or, pe de o parte, europenii se asigură că „uşa din spate”, construită de România, va fi blocată, iar Rusia se va mulţumi cu aceea că numărul cetăţenilor români nu va creşte simţitor, până când la putere în Chişinău nu vor fi conduse forţe pro-ruse.

IPOTEZA NR. 3. Există „centre” de influenţă în Europa, care nu doresc o ciocnire frontală cu Rusia sau multiplicarea conflictelor în vecinătatea europeană, din cauza României „mărinimoase”. Repeziciunea cu care sunt oferite paşapoartele româneşti (timp de cinci luni) şi modalităţile frauduloase (falsificarea actelor de către solicitanţii din stânga Prutului) în care au loc pregătirea unor dosare creează posibilitatea de a răspândi cetăţenia română pe tot teritoriul R. Moldova (cu 3,4 mln. de cetăţeni), cu excepţia regiunilor tradiţional pro-ruse (mun. Bălţi sau UTA Gagauz Yeri) sau regiunea transnistreană. Aceste scenarii sunt posibile şi pentru că la Chişinău sunt forţe politice interesate ca România să devină mai influentă în această regiune din varii motive, inclusiv din cel istoric. În tot cazul, dacă proporţiile acordării paşapoartelor se vor menţine, atunci se pot intensifica noi mişcări separatiste în ţară, după modelul transnistrean (forţele separatiste au motivat dorinţa de a ieşi din componenţa RM cu procesul de „românizare” pe malul drept al Nistrului). La aceasta se pot alătura şi animozităţile tradiţionale dintre Rusia şi România, pentru dominarea geopolitică în regiune, dar şi fobia Ucrainei, care la fel condamnă făţiş iniţiativele Bucureştiului în vecinătatea sa. Simultanietatea paşilor cu tentă „unionistă” pe ambele maluri ale Prutului ridică suspiciuni pentru anumiţi actori internaţionali (Rusia, Ucraina, chiar şi Uniunea Europeană) în privinţa păstrării liniilor geopolitice de demarcare curente. De aceea, alerta produsă de jurnaliştii europeni poate avea rolul de anticipaţie şi mobilizare. Efectul urmărit este de a genera masa critică suficientă pentru a forţa liderii politici naţionali să pună dosarul cetăţeniei române în topul agendei oficialilor europeni.

Aşa sau altfel, toate aceste reacţii sunt îngrijorătoare, din care motiv este necesară dezbaterea subiectului în cadrul instituţiilor centrale ale UE şi identificarea unei soluţii viabile, care va pune capăt neîncrederii faţă de autorităţile române în rândul cetăţenilor europeni şi va scoate definitiv problema din spaţiul public european.

Traian Băsescu: Şi-a exprimat vreun guvern îngrijorarea?! Întrebat de ziarişti cum comentează îngrijorarea UE vizavi de acordarea cetăţeniei române pentru tot mai mulţi moldoveni, preşedintele român Traian Băsescu i-a întrebat, la rându-i, dacă „vreun guvern, vreun şef de stat, vreun parlament a manifestat îngrijorare”. „În UE sunt aproximativ un milion de moldoveni care lucrează ilegal – poate îi ajută cineva să se legalizeze? Dacă tot sunt în UE şi lucrează, cum Dumnezeu nu îi observăm când lucrează la negru, dar îi observăm când vin legal?”, a adăugat preşedintele României.