Și numai într-un stat precum Republica Moldova, acest lucru nu este apreciat și autorii lui medaliați. Numai în Republica Moldova criminalii revin la locul faptei/la Putere după șase ani de zile. Numai în Republica Moldova exprimarea nemulțumirii în stradă este imediat redusă la tăcere cu o expresie doritoare de a provoca spaimă – aveți grijă că vor fi provocatori!

A cui este de fapt spaima? Cine se teme de proteste stradale și de explozia nemulțumirii oamenilor, care există și stă să dea în clocot?

Timp de șase ani de zile, guvernanții au zis să stăm „cuminciori”, să nu ieșim în stradă pentru că sunt provocări ale comuniștilor. Comuniștii? Socialiștii? Să fim serioși, nu au putere de revoltă nici cât negrul sub unghie! Singurele metode prin care strâng ei oameni în stradă este plătindu-i și amăgindu-i cu concerte zgomotoase. Nu au oameni convinși, care ar face totul pentru scopul lor. Acești oameni se găsesc doar în tabăra românească din Republica Moldova care, de la proclamarea independenței, la protestele studențești din 1995, la păstrarea istoriei și limbii în 2002, la revolta din 2009, a fost capabilă să fie motorul schimbării și să se comporte ca o societate civilă exemplară. A stat mai prost cu reprezentanții politici, dar asta e deja altă poveste….

Structurile statale ale unui stat sucombat

După formarea monstruoasei coaliții cu PCRM, mă uitam la protestele pregătite de „Tinerii Moldovei”, cam singura entitate de tineret care vrea altceva și mai și poate. Cu o seară înainte, Publika afișa știri conform căreia se găsiseră arme care urmau să fie folosite în protestele de a doua zi. Bloggerimea cumpărată pe 20 de arginți intrase deja în sarcină, să discrediteze protestul. Internetul era plin de conturi false care spuneau că se pregătesc provocări ca pe 7 aprilie.

Voi le spuneți provocări, alții le spun libertăți. Dar nu acuzați tinerii că sunt forța schimbării. Nu-i acuzați pentru că știți că niciun guvern din lumea asta nu poate face față unei mulțimi furioase și suficient de numeroase.

În orice stat din lumea asta, structurile statale caută să apere dăinuirea statului, deci dăinuirea instituțiilor sale. Doar că atunci când se anunță iminentul naufragiu, cei mai inteligenți caută să își salveze viața sau viitorul. Deci, cei mai inteligenți se vor salva intrând în instituțiile și serviciile viitoare ale unui stat unit mai puternic, capabil să dăinuiască în timp și capabil să ofere propriilor cetățeni o viață mai bună.

Cinste celor care au luptat în 7 aprilie pentru viitorul nostru!