Rămân la părerea mea că bloggerul rus trebuie să aibă parte de un proces corect şi că libertatea de exprimare trebuie apărată cu orice preţ. Fie şi pentru a vedea ce cred ruşii despre românii din R. Moldova.
În doar câteva rânduri, Eduard Baghirov concentrează toate tezele imperialismului rusesc faţă de R. Moldova. Nu este vorba de ură, este vorba de un dispreţ care trece de orice limită imaginabilă. Rusul Baghirov crede că moldovenii sunt o rasă inferioară – „mintea lor este distrusă genetic”. Prin extensie, Baghirov le neagă calitatea umană moldovenilor – nu poate fi vorba de oameni câtă vreme principalul organ al raţiunii, creierul, este „distrus genetic”. Baghirov îi mai numeşte pe moldoveni şi „vite sălbatice”, dar are grijă să spună că românii „îi înhămau”. Salvarea nu poate veni decât din Rusia – şi în acest sens este dat şi exemplul lui Stalin care a făcut ordine între Prut şi Nistru, deşi a omorât ceva oameni, dar asta contează mai puţin. Baghirov, la rândul lui, se consideră şi el un fel de salvator al moldovenilor, fie şi cu forţa.
Fireşte, cuvintele lui Baghirov reprezintă o izbucnire extremistă şi unii s-ar putea repezi să spună că nu au mare importanţă, că reprezintă un caz izolat. Nu sunt de acord cu o astfel de poziţie. Puşkin a scris cam aşa despre moldoveni: „Printre-ale ţigănimii mutre/ Eu sunt Orfeu ca printre cutre./ Eu printre moldovence proaste/ Sunt Zeu al vechilor năpaste./ Iar printre moldoveni sunt eu/ Nu căprioară, dar un leu./ Mai bine zis, printre maimuţe/ Sunt leu şi cal de Almadan,/ Tu al măgarilor tăpşan”. Drept mulţumire pentru aceste versuri (şi altele, de acelaşi soi!), Puşkin are monument în centrul Chişinăului. Baghirov îi tratează pe moldoveni drept vite, Puşkin îi numeşte maimuţe. Dispreţul şi rasismul ruşilor faţă de moldoveni au continuat neîntrerupt de la Puşkin până la Baghirov. În perioada sovietică, funcţiile de răspundere erau încredinţate oricui, numai nu băştinaşilor. Aceasta este o altă manifestare a rasismului: deşi nu se spunea deschis, şi în perioada sovietică creierul moldovenilor era considerat ca fiind „distrus genetic”.
Se ştie de multă vreme ce credea Puşkin şi ce crede Baghirov despre românii dintre Prut şi Nistru. Nu este nimic nou. Dar este fascinant cum în aceste condiţii mai există încă rusofili în R. Moldova. Să ştii cu cât dispreţ te privesc ruşii, să simţi că te consideră rasă inferioară şi totuşi să le fii credincios – iată un fenomen demn de o studiere mai aprofundată. Pe undeva este şi un cerc vicios. Faptul că mulţi moldoveni se pleacă în faţa ruşilor în ciuda dispreţului cu care sunt trataţi îi face pe ruşi să considere că rasismul lor este întemeiat şi să se comporte în continuare ca nişte stăpâni. Iar cei care se pleacă în faţa ruşilor au fost folosiţi drept cozi de topor pe tot parcursul istoriei. Singura soluţie pare să fie conştientizarea că românii din R. Moldova nu reprezintă o rasă inferioară faţă de ruşi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
