Manifestarea a fost organizată de către instituţia-gazdă şi dr. conf. Vasile Şoimaru. În cadrul ei au fost lansate câteva cărţi: „Departe-aproape. 100 de poezii româneşti din Kazahstan”, semnată de compatriotul nostru Simion Plămădeală din Karaganda, „Hagi Curda (Kamâşovca), un sat românesc din Basarabia istorică” de Tudor Iordăchescu (autor de proiect şi imagini – conf. dr. Vasile Şoimaru), „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie” de bucureştenii George Damian şi Cătălin Florinţiu Vărzaru şi „Cununa înfiinţării” de Adriana Istudor, originară din Oneşti, judeţul Bacău. La eveniment au participat autorii, au luat cuvântul Tudor Panţâru, deputat român; Nicu Pluşchis, preşedintele Societăţii culturale „Dacia” din Karaganda; scriitorul Spiridon Vangheli, consăteanul lui Simion Plămădeală; Vlad Pohilă, Pavel Tostogan, Ion Iovcev, Maria Plămădeală, alţi oameni de cultură, diplomaţi, profesori, bibliotecari etc. În faţa celor prezenţi au evoluat naiştii Vasile Iovu şi Igor Podgoreanu, iar Vasile Şoimaru a prezentat două expoziţii de fotografii şi documente despre românii din Kazahstan şi românii din Bugeac.
„Cărţile lansate sunt scrise cu dragoste despre şi pentru românii din afara graniţelor”, a menţionat gazda manifestării, Lidia Kulikovski. La rândul său, Vasile Şoimaru a povestit că întâlnirea cu unul dintre autori, Simion Plămădeală, a avut loc la 1 decembrie 2008, la Alba-Iulia, în cadrul festivităţilor prilejuite de aniversarea a 90-a de la Marea Unire. Născut în 1935, în Grinăuţi, judeţul Bălţi, absolvent al Institutului Pedagogic „Ion Creangă”, Simion Plămădeală a plecat în Kazahstan, fiind înspăimântat de perspectiva predării limbii şi literaturii ruse într-o şcoală rusă dintr-un sat basarabean, unde fusese repartizat în primăvara lui 1959. Acolo a muncit zeci de ani în minele de cărbuni, scriind versuri în limba maternă…
Simion Plămădeală: „Vă iubesc cum nu v-a iubit nimeni!”
Cu această frază şi-a început emoţionantul discurs Simion Plămădeală. „N-am crezut niciodată că am să revin de acolo, de la o depărtare de cinci mii de kilometri. Acolo, departe, n-am uitat niciun cuvânt din ceea ce am învăţat acasă. Acum 52 de ani, la plecare, buna şi iubita mea mamă mi-a spus: „Cât ai să trăieşti, fiule, oriunde ai fi, să rămâi om şi român…”. Iată doar câteva din titlurile poeziilor sale: „Noi şi ei, cotropitorii”, „Cu deznădejdea am trăit”, „Din frumuseţea ta, Moldovă”, „O, dulce limbă românească”… În 1959, autorul lor îşi vindea sacoul pentru a procura cartea „Poezii” în grafie latină de Mihai Eminescu. Astăzi, în Karaganda, are adunată o bibliotecă de carte românească cu peste 3000 de titluri… Volumul său de poezii a apărut cu sprijinul lui Vasile Şoimaru, care a donat premiul pentru albumul său acordat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, şi al rectorului Academiei de Studii Economice din Moldova, Grigore Belostecinic.
Tudor Iordăchescu: „Să te declari român în Bugeac este periculos”
E o mărturisire a lui Tudor Iordăchescu, autorul monografiei satului Hagi Curda (Camâşovca). Născut la 1945 în această localitate, el a absolvit Institutul Agricol din Chişinău (1971), după care a lucrat în gospodăria agricolă colectivă din satul natal, iar din 1993 până la pensionare – inspector fiscal în Ismail. „Am scris această carte după ce am ieşit la pensie, altfel aş fi avut probleme la serviciu. În Bugeac, noi, românii, nu ne bucurăm de niciun drept. Acolo, drepturile noastre sunt doar pe hârtie, nu şi în faptă”, a afirmat el. „Volumul „Hagi Curda” este o carte a satului, scrisă cu dragoste şi durere. Răsfoind-o, în faţa ochilor ţi se perindă, ca într-un caleidoscop miraculos, numeroase evenimente, fapte, locuri, privelişti şi, desigur, oameni din partea locului”, remarcă în prefaţa cărţii scriitorul Vlad Pohilă. Ea a apărut cu sprijinul unor chişinăuieni originari din Hagi Curda.
George Damian: „De pe faţa pământului e rasă cultura a peste 120 mii de români”
Autorii volumului „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”, George Damian şi Cătălin Florinţiu Vărzaru, au călătorit prin satele româneşti din sudul Ucrainei timp de două săptămâni. Au avut o călătorie tristă, precum au calificat-o ei. George Damian a amintit că istoria ultimilor 60 de ani arată o tendinţă de eliminare totală a învăţământului în limba română în regiunea Odesa. În anul 1944, după preluarea acestui teritoriu de către URSS, în regiune existau 62 de şcoli cu predare în limba română. În 1991, când Ucraina a devenit independentă, mai existau doar 21, iar în 2008 au mai rămas doar şase şcoli cu predare integrală în limba localnicilor. „Dacă acest fenomen de asimilare şi deznaţionalizare nu va fi oprit, românii din Bugeac vor dispărea în doar câteva decenii”, a constatat cu tristeţe autorul. Cartea a fost tipărită cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
