Faptul că a închis ochii asupra anexării Austriei , a Cehoslovaciei şi a ţărilor baltice va fi pentru totdeauna un motiv de ruşine pentru Europa.
Şi astăzi, Europa păstrează tpăcerea în faţa politicii imperialiste agresive a lui Vladimir Putin, care încalcă explicit suveranitatea altor state precum Moldova, Letonia, Georgia şi mai ales Ucraina.
Uniunea Europeană se comportă ca o versiune în format mai mare a neutrei Elveţii. Dar Europa nu poate fi Elveţia, pentru că a fost teatrul a două războaie mondiale sîângeroase. Aşa că cerem liderilor şi responsabililor statelor din Uniunea Europeană să pună capăt politicii agresive a preşedintelui Putin. Experienţa ne învaţă că a dialoga cu Putin e pierdere de vreme. Putin nu dă înapoi decât atunci când se confruntă cu unitate şi fermitate. Cei 28 ar face bine să utilizeze toate mijloacele de presiune de care dispun. Ar face bine să nu mai livreze Rusiei materiale militare şi să adopte sancţiuni economice şi politice. Adevăratul răspuns la criza ucraineană este solidaritatea contra lui Vladimir Putin.
New York Tomes: Secretarul de stat american descoperă cât e de greu de obţinut fie şi doar un armistiţiu temporar în Gaza.
După ce a eşuat cu acordul de încetare a focului în Gaza săptămâna trecută, secretarul de stat american John Kerry încearcă să salveze acum planul B. Adică o succesiune de armistiţii temporare care, aşa cum crede el, ar deschide calea către negocieri israeliano-palestiniene pentru o soluţie pe termen lung.
Duminică, John Kerry, trimis în regiune de Obama, s-a lovit de probleme chiar şi cu acest obiectiv. Şi asta, în ciuda faptului că preşedintele său, tot mai iritat, i-a dat telefon premierului israelian Netanyahu şi i-a cerut să accepte o încetare a focului imediată, în scopuri umanitare. Între timp, Hamas a încălcat orium propriul armistiţiu.
Motivul pentru care efortul diplomatic se confruntă cu provocări atât de mari provin din schimbările survenite în ambele tabere de la ultimul armistiţiu încoace, respectiv din 2012. Oficialii israelieni au respins eforturile lui Kerry într-o manieră cum rar i s-a întâmplat vreunui secretar de stat american. Iar lupta diplomatică e cu atât mai dificilă cu cât nu există vreo parte care să medieze direct între Hamas şi Israel. Statele Unitre nu negociază direct cu Hamas. Iar ţările cu care are legături mai apropiate, Qatar şi Turcia, au ele relaţii tensionate cu Egiptul, cel care venise acum câteva zile cu planul de pace şi a fost respins. New York Times mai scrie, Magda, citând experţi, că nimic nu sugerează că vreuna dintre părţi ar fi disperată să obţină armistiţiul, pentru că niciuna nu consideră că un armistiţiu ar putea reprezenta sfârşitul conflictului.
Din acest motiv, încetarea focului reprezintă de fiecare dată doar o încercare de a se repoziţiona cât mai ine pentru următoarea rundă de lupte.
Între timp, după 20 de zile de lupte, au murit 43 de militari israelieni şi trei civili şi peste 1.000 de palestinieni, trei sferturi dintre ei civili.
Diplomaţii britanici au fost atacaţi în timpul evacuării din ambasada libiană, în timp ce şi acest stat alunecă pe panta haosului, după cum remarcă “The Telegraph”.
În luptele de la Benhazi dintre trupele proguvernamentale şi islamişti, au fost ucişi doar ieri 38 de oameni. Luptele dintre cele două părţi fac ravagii şi în această ţară, trecută recent printr-o revoluţie care a pus capăt regimului colonelului Muamar Gaddafi.
Revenind, ieri, un convoi ce evacua personalul neesenţial al ambasadei britanice de la Tripoli a fost atacat pe drumul spre Tunisia. Americanii şi-au evacuat încă de sâmbătă personalul în masă, la adăpostul unei apărări aeriene consistente, cu avioane de luptă şi aeronave de transport militare venite cu zeci de puşcaşi marini la bord. Ţara e în război civil. Şi nu doar la Benghazi, ci şi în capitală. Există acum restricţii în şi în jurul capitalei Tripoli, iar ambasadele occidentale şi-au păstrat doar serviciile absolut esenţiale.
Cetăţenii britanici au fost îndemnaţi să plece toţi, respectiv 300 din acest stat care începe să cadă pradă în întregime instabilităţii, după cum arată Ministerul britanic de Externe.
Ce s-a întâmplat, se întreabă CNN? La aproape trei ani după revoluţia şi intervenţia NATO soldate cu căderea regimului Gaddafi, guvernul central se clatină pentru că miliţiile ce îi contestă autoritatea sunt tot mai puternice şi mai bine înarmate decât aşa-numita armată a ţării. Avem aşadar o regiune enormă aflată în conflict. Irakul, Siria, Gaza şi acum şi Libia.
rfi.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
