Situaţia reginei în preajma datei în care a fost conceput Regele Soare
În anul 1637, regina Franţei, Ana de Austria (1601-1666), se află într-o situaţie mai dificilă ca niciodată. Aceasta era fiica lui Filip al II-lea, unul dintre cei mai puternici regi ai Spaniei, iar Richelieu (cardinalul şi prim-ministrul Franţei) – care, de altfel, nu fusese de acord cu căsătoria ei cu regele Franţei – s-a temut întotdeauna de influenţa pe care o putea încă avea familia asupra ei, ce stăpânea deopotrivă în Imperiul Habsburgic şi în Spania.
În 1626, Ana se compromisese în conspiraţia de la Chalais, iar soţul ei, Ludovic al XIII-lea, regele Franţei, o îndepărtase de la Curte, impunându-i să se retragă la mănăstirea Val-de-Grâce, pe care aceasta o fondase şi unde îşi amenajase o modestă locuinţă cu două încăperi. Regina a stat acolo un timp izolată şi aproape prizonieră.
Totuşi mănăstirea Val-de-Grâce nu servea numai exerciţiilor de pietate, ci era şi adăpostul discret unde întreţinea o corespondenţă clandestină, nu doar cu familia ei, ci şi cu Curtea Angliei şi Casa de Lorena. Din nefericire pentru ea, Richelieu, totdeauna extrem de informat, a aflat. Cardinaulul prim-ministru nu a ezitat să ordone cancelarului Seguier să percheziţioneze mănăstirea, scotocind prin toate chiliile călugăriţelor şi în apartamentele reginei. Acesta ştia să se facă ascultat, dar nu luase în calcul stima pe care Seguier o avea pentru Ana de Austria, care era mai mereu dinainte discret avertizată. Percheziţiile nu au scos la iveală niciun document compromiţător, ci doar scrisori anonime. Totuşi, nici cardinalul, nici regele n-au fost convinşi că activitatea epistolară a Anei se limita la acestea. Regina a fost constrânsă să semneze un proces-verbal umilitor, în care mărturisea că întreţine o corespondenţă secretă. În plus, nu s-a făcut nimic pentru a se evita ca afacerea să fie cunoscută de public
După 22 de ani de căsnicie, regele şi regina Franţei n-aveau niciun copil
După acest scandal, poziţia Anei era de-aşa natură, încât se putea teme că va fi repudiată în mod deschis. Numai naşterea unui fiu ar fi putut s-o mai ferească de acest afront şi totodată ar face-o să reintre în graţiile lui Richelieu. Chiar dacă nu o plăcea deloc, cardinalul era îngrijorat în privinţa succesiunii lui Ludovic al XIII-lea. Dacă acesta moare fără moştenitor de sex masculin, Coroana Franţei urma să revină fratelui său, Gaston d’Orleans, cunoscut ca un conspirator recidivist şi nepriceput, cu o fire versatilă, şi care nu avea niciuna dintre calităţile unui bun rege.
Problema era că naşterea unui copil era în acel moment improbabilă, ba chiar imposibilă. După 22 de ani de căsătorie, cuplul regal a rămas cu desăvârşire steril, ceea ce nu-i deloc de mirare, căci se cunoştea că Ludovic al XIII-lea îşi neglijează complet datoriile conjugale.
Ludovic al XIV-lea, darul lui Dumnezeu ?
Minunea s-a produs totuşi: la 5 septembrie 1638, Ana de Austria aduse pe lume un fiu, care primeşte numele de Louis-Dieudonne şi care va deveni peste ani Ludovic al XIV-lea. Se răspândeşte cu iuţeală povestirea miraculoasă a circumstanţelor cărora li se datorează această naştere nesperată. Cu nouă luni mai devreme, se spune, regina făcuse un jurământ: îi promisese lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un fiu, va ridica o biserică magnifică, iar cerul n-a întârziat să-i îndeplinească dorinţa.
Se mai spune că, într-o zi, plecând cuplul regal la Paris şi gândind să se întoarcă în aceeaşi seară la Versailles, unde locuia de obicei, fu surprins de o furtună îngrozitoare, care-i tăie drumul de întoarcere. A trebuit, deci, să-şi petreacă noaptea în palatul Luvru. Dar Luvrul, pe care regele Henric al IV-lea hotărâse să-l extindă, era încă un imens şantier. Nimeni nu se aştepta să-i primească aici pe rege şi pe regină. Singura soluţie care s-a găsit a fost ca cei doi să doarmă în camera reginei, aşa încât s-au culcat amândoi în acelaşi pat, ceea ce nu prea le stătea în obicei. În urma acestei unice întâlniri regina a rămas însărcinată.
Regele Ludovic al XIII-lea a recunoscut public această versiune miraculosă, dar nu toată lumea a fost convinsă de această poveste, dimpotrivă.
Biserica înălţată în cinstea naşterii lui Ludovic al XIV-lea
Anei de Austria i-a luat însă ceva timp să împlinească jurământul promis cerului … asta poate şi din cauza faptului că legenda încă nu prinsese o foarmă oficială. Abia în 1645, după moartea lui Richelieu şi a lui Ludovic al XIII-lea, când a devenit regentă, a fost pusă prima piatră la temelia bisericii Val-de-Grâce, chiar de către copilul născut printr-o minune. Terminat în 1665, edificiul poartă pe fronton dedicaţia “Jesus Nascenti Vieginique Matri”, ce aminteşte, cu ceva ironie, evenimentul care a stat la baza construcţiei sale.
Catedrala, înaltă de 40 de metri, este copiată după basilica Sfântului Petru din Roma, şi a adus admiraţia parizienilor. În interior, cupola este împodobită cu o frescă ce o prezintă pe Ana de Austria, însoţită de Sfânta Ana şi călăuzită de Ludovic cel Sfânt, oferindu-i lui Dumnezeu macheta bisericii, imagine sugestivă, deoarece indiferent ce a trebuit sa facă pentru a-l naşte pe Delfin, regina a făcut un imens serviciu pentru continuitatea monarhiei franceze. Într-adevăr, în afara celor ce i se pot reproşa, Gaston d’Orleans muri în 1660, nelăsând decât fiice; dacă naşterea lui Ludovic al XlV-lea nu l-ar fi împiedicat să urce pe tron, moartea sa ar fi pus o problemă dinastică greu de rezolvat.
Odată trecută furtuna Frondei, se pare că legitimitatea lui Ludovic al XIV-lea a fost unanim acceptată şi, dacă este adevărat că a o fi pus la îndoială însemna a-ţi expune viaţa pentru crimă de lezmajestate, nu este mai puţin adevărat că şi cei mai sceptici au tăcut din gură, din teama de a nu provoca noi tulburări, nefaste pentru ţară. În orice caz, până în ultimii ani, cei mai nefericiţi ai domniei lui, prestigiul acestui rege în Franţa şi în străinătate a fost atât de mare, încât a pus în umbră toate îndoielile.
Totuşi, unii nu s-au lăsat, precum poetul burlesc Claude Lepetit, pe care splendorile bisericii Val-de-Grâce nu l-au impresionat câtuşi de puţin:
Acest dom cu-a lui cupolă înălţându-se spre ceruri
Crede că ne ia ochii? Mămica lui Ludovic al nostru
Vrea, prin excese nemaipomenite,
Să-şi nemurească prostiile.
Nicidecum renumele nu şi-l pierde în spatele pioasei iubiri.
Biserica a iubit-o tot timpul,
Şi-ntotdeauna iubitoare o vrea.
Cine e tatăl lui Ludovic al XIV-lea?
Aluzie transparentă, căci paternitatea se atribuia adesea fie lui Richelieu, ceea ce nu prea verosimil, ţinând cont ostilitate reciprocă ce-l opuse până la sfârşit pe cardinal reginei, fie lui Mazarin, ceea ce este mai admisibil, căci Ana a avut întotdeauna pentru el sentimente tandre, iar apoi, când a devenit văduvă, a întreţinut cu el o legătură destul de notorie.
Într-o carte publicată la Londra la puţin timp după moartea reginei şi intitulată Amorurile Anei de Austria se relatează un lucru deosebit de interesant: „Trebuie să fii de-a dreptul neruşinat ca să pretinzi că naşterea Delfinului este rodul principelui care trece drept tatăl lui… Baricadele din Paris şi teribila revoltă împotriva lui Ludovic al XIV-lea la suirea sa pe tron au denunţat atât de zgomotos naşterea lui nelegitimă, încât toată lumea vorbea despre asta.”
„Răceala recunoscută a lui Ludovic al XIII-lea”, ca să ne exprimăm în termenii acestui autor, făcea această bănuială verosimilă, fără a implica neapărat ideea că regele era incapabil de a procrea, dar un fapt bizar conduse, mai târziu, la concluzia că el era, în mod fiziologic, împiedicat de a avea copii.
Ludovic al XIII-lea nu putea fi tată!
În 1679, un anume Marc de La Morelhie fu arestat, însă în secret, şi dispăru pentru totdeauna, fără a se şti dacă şi-a sfârşit zilele în închisoare ori a fost trimis ad patres. Acest bărbat era însă ginerele medicului Anei de Austria, Pardoux-Gondinet, şi el găsise în hârtiile socrului său un raport secret al medicilor care-i făcuseră autopsia lui Ludovic al XIII-lea, conform căruia regele suferea de o malformaţie ce-i interzicea să fie tată. Stupefiat de această descoperire, La Morelhie i-a înmânat, naiv, raportul generalului-locotenent de poliţie La Reynie şi acest fapt i-a adus pieirea.
Sursa: Historia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
