Odată cu el a revenit la normal şi cursul de zi cu zi al evenimentelor din ţară. Personajul principal al primei săptămâni din an a fost ministrul Focşa. Miniştri ameţiţi am mai văzut, aşa că las tema pe seama căutătorilor de rating şi cititorilor dornici de senzaţii. Să vorbim mai bine despre un fenomen pe cât de misterios pe atât de ciudat – stoparea timpului care are loc în Republica Moldova de vreo 20 de ani şi care trece neobservat de majoritatea cetăţenilor ţării. Moldova, cu toţi cei 20 de ani de Independenţă, aşa a şi rămas – o republică sovietică. Râdea Artemi Lebedev de transnistrienii blocaţi în timp, însă moldovenii se află exact în aceeaşi situaţie. Suntem încă RSSM cu câteva excepţii: am mutilat ce era mai bun în RSSM – industria şi arhitectura. Cât de morbidă ar fi ocupaţia sovietică, aceasta ne-a lăsat un Chişinău destul de frumos, unul care trezea tangenţe uluitoare cu capitala cehă, Praga. Doar că Praga a avut parte şi de o primăvară extraordinară şi a reuşit să spele urmele murdare ale bolşevismului, pe când Moldova aşa şi a rămas să ierneze în „raiul sovietic”. Urmăream zilele trecute câteva poze cu Chişinăul vechi şi m-a cuprins o milă enormă pentru conaţionalii mei. Imperiul ne lăsase o capitală frumoasă şi o industrie care putea fi dezvoltată eficient. Se pare că moldovenii au decis că anume industria şi capitala sunt cele mai groaznice moşteniri ale Uniunii şi le-au distrus complet.
Nu e nevoie să scriem despre starea actuală a industriei moldoveneşti, o lăsăm pe seama experţilor. Să vorbim despre capitala noastră dragă care, cu 40 de ani în urmă, arăta extraordinar. Chişinăul contemporan este arhiinundat cu gherete, termopane, panouri publicitare, asfalt necalitativ şi arhitectură muribundă. Vestigiile arhitecturale cu adevărat importante sunt lăsate în paragină, fiind înlocuite cu bănci, restaurante, hoteluri şi monştri dezgustători din sticlă şi plastic. La restul capitolelor am rămas aceiaşi oameni sovietici. Ieşirea din URSS şi obţinerea Independenţei nu ne-au adus nicio schimbare.
Uniunea nu a plecat niciodată de aici: s-au privatizat şi distrus uzinele, s-au umplut străzile de gunoi publicitar, însă, în rest, am rămas în acelaşi „rai socialist”. Ne-a dus capul să distrugem doar ceea ce era util şi frumos în moştenirea comunistă şi am lăsat doar zoile în formă de aberaţii culturale, propagandă mediatică angajată şi identitate haotică. Cu mici excepţii, media de astăzi este exact ca şi cea sovietică: una de propagandă, angajată doar în lustruirea imaginii partidului. Ce-i drept, astăzi nu avem doar un partid şi o televiziune. Avem câte două-trei televiziuni pentru fiecare partid şi fiecare cetăţean alege felul în care preferă să i se spele creierii. În rest, e acelaşi „Govorit Moskva” peste tot.
Lupta cu românismul ai impresia că este astăzi mai aprigă ca niciodată. Noii specialişti în democraţie, lingvistică, istorie şi statalitate s-au dovedit a fi vechii partiinici cu năravuri oligarhice ultramoderne. Săracul de ieri, moldoveanul sovietic care şi-a pierdut toţi banii de pe „knijkă” agonisiţi în sudoarea frunţii, astăzi este şi mai sărac. Votează, plăteşte impozite şi tot sărac rămâne. Aude permanent de soluţii, reforme şi restructurări, însă tot ce vede sunt aceleaşi mutre nomenclaturiste fardate cu masca progresului şi a valorilor europene. Dacă în trecutul sovietic puţini aveau tot şi restul reuşeau să nu moară de foame, atunci astăzi puţini au şi mai mult, iar restul au plecat demult să hoinărească prin lume în căutarea unui trai mai decent. Lingăii de partid de altădată au rămas însă aici, pentru că le este bine-mersi şi pot fura în continuare în această Republică Sovietică Socialistă Moldovenească Contemporană.
Marin Basarab
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
