Atacurile au fost generate de declarația lui Lukașenko că problema aeriană rusă este departe de a fi rezolvată. Cei de la Minsk deja au iritat oficialii de la Moscova prin construcția neutralității prudente încă de la sfârșitul anilor 2000.
Agresivitatea naționalismului rusesc
La începutul lunii octombrie la Ambasada Belarus din Moscova a avut loc o conferință video la care au participat experți din Moscova și Minsk privind „perspectivele relațiilor Belarus-Rusia în contextul alegerilor prezidențiale din Belarus”. Din ambele părți, Belarus și Rusia, experți cunoscuți au optat pentru implicarea Guvernului din cele două state. Din partea Belarus la conferință au participat Vadzim Hihin, Yury Shautsou, Siarhei Kizima și Alyaksandr Shpakouski.
Comentând la conferință, cercetătorul Institutului rus pentru Studii Strategice (RISS) Oleg Nemenskii a menționat că „principalul lucru care a unit experții din Belarus este ura lor față de lumea rusă”. Mai mult decât atât, „Minskul a fost atât de speriat de schimbările care au avut loc în Rusia în primăvara anului 2014, că nici măcar nu încearcă să găsească un modus vivendi cu Rusia”.
Acest expert proeminent al unui think-tank afiliat cu guvernul rus își exprimă în mod deschis punctul de vedere radical privind naționalismul rusesc. Anterior, el a acuzat, într-un articol, bolșevicii de divizare a regiunilor de vest din Marea Rusia, cu scopul de a pune în aplicare „proiectele naționale antirusești din Ucraina și Belarus”.
El a cerut ca moștenirea sovietică să fie reînviată, iar un stat naționalist Rusia să fie format dintr-o mare parte din Federația Rusă, Belarus, o mare parte din Ucraina, Transnistria, și o mare parte din Kazahstan.
Experții naționaliști ruși cred aparent în această teorie. Ei susțin că Lukașenko cu loialitatea sa îndoielnică față de politicile lui Putin nu reprezintă poporul belarus. Aceștia se referă la presupusele sondaje neutre ale opiniei publice din Belarus, care prezintă un sprijin mare pentru anexarea de către Rusia a Crimeei.
Doar un deceniu în urmă, naționaliștii ruși existau ca un grup marginal, fără influență politică serioasă. Acum, ei cresc tot mai puternic în statul lui Putin.
În cadrul unei conferințe ce a avut loc la Moscova în perioada 25-26 septembrie, pentru prima dată a fost expusă o serie de prezentări privind rusofobia în Belarus. Cei prezenți au vorbit despre naționaliștii ruși din Belarus, care au contestat guvernul belarus, ca Andrei Herashchanka demis de la serviciul public din Belarus pentru șovinism rusesc.
Evenimentul a servit ca un avertisment sever pentru Lukașenko. Acesta a fost organizat de două organizații apropiate de Kremlin și un grup de deputați ai Dumei Ruse. La întrunire a vorbit și viceprim-ministrul Federației Ruse, Dmitri Rogozin.
Fără prieteni la Moscova?
Refuzul pentru o poziție mai neutră în Belarus pare a fi universal la Moscova. Joia trecută, Maxim Yusin a scris pentru portalul liberal „Kommersant” că Lukașenko în cadrul negocierilor de la Moscova s-a simțit mai sigur ca niciodată.
Minsk-ul urmărește o politică externă multidirecțională, iar puterile străine încearcă să influențeze Belarus-ul. Potrivit Yusin, această politică de echilibrare între Rusia și Occident este similară cu cea a președintelui ucrainean Viktor Ianukovici, înainte de detronarea sa din 2014. Aceeași soartă o poate avea și liderul din Belarus, presupune Yusin.
Politicianul naționalist rus, Konstantin Zatulin a comentat pe marginea aceluiași subiect, pentru portalul „Zavtra”: „Lukașenko și Occidentul se apropie tot mai mult. El, de fapt, a ocupat poziția care anterior a fost ocupată de Ucraina, în fosta Uniune Sovietică. Este o poziție de mediator între Est și Vest. Rusia nu are nevoie de un astfel de mediator. Dar este un ideal spre care aspiră în acest moment liderul din Belarus. Remarcabil este faptul că ziarul care timp de ani buni a susținut politika lui Lukașenko, a publicat cuvintele lui Zatulin.
Minsk-ul încearcă să scape de relațiile de prietenie cu Moscova, relații bune stabilite deja de președintele ucrainean Iușcenko și președintele georgian Saakashvili, și refuză să recunoască sprijinul acordat de Rusia pentru independența Osetiei de Sud și Abhazia. Minsk a refuzat, de asemenea, să îl extrădeze pe Bakiev noului Guvern pro-rus din Kârgâhstan. Refuzul Belarus de a accepta anexarea de către Rusia a Crimeei și poziția ambivalentă cu privire la conflictul din estul Ucrainei sunt doar câteva dintre cele mai recente ilustrații.
Într-adevăr, neutralitatea republicii Belarus este foarte limitată, iar Kremlinul menține o influență semnificativă în țară. Cu toate acestea, Finlanda, după Cel de al Doilea Război Mondial a reușit să își construiască neutralitatea. Helsinki doar a evitat confruntarea cu Moscova, a acceptat interesele sovietice legitime în timp ce își construia propria țară, treptat dezvoltând politici independente și neutre. Belarus ar putea face același lucru. Probabil aceasta este singura modalitate de a supraviețui ca o națiune independentă.
belarusdigest.com
sursa: belarusdigest.com
