M-a rugat insistent să nu plec nicăieri, nu de alta, dar sunt fasciști peste tot, iar ei omoară ruși. M-am pus pe gânduri. Într-adevăr, îi bat. Doar că asta se întâmplă exclusiv în știrile de pe teritoriul Federației Ruse.
De exemplu, ieri presa vuia despre o fată care a fost violată și lăsată goală pe un teritoriu necunoscut, dar se zice că pe Maidan. Toți o înconjoară, cică de aia că este rusoaică.
De aceea m-am gândit să scriu doar despre Maidan și fasciști. Cel puțin veți ști cum arată acești „fasciști” și să vă dați seama cum se manifestă fascismul lor.
Dacă cineva m-ar întreba ce atmosferă a fost astăzi pe Maidan, aș răspunde, cu siguranță, „una deosebit de greoaie”.
Probabil din cauză că pe Piață, în locul spaimei și injuriilor în adresa „blestemaților moscali”, care au fost prognozate de presă, acolo s-a simțit doar tristețe. O tristețe infinită, ca mulțimea de flori aduse pe Maidan.
Era foarte greu să te afli acolo. Nu sunt obișnuită cu o cantitate atât de mare oameni care plâng din tot sufletul.
Oameni care-și înmormântau rudele, prietenii, lumea lor confortabilă, oameni care, pentru prima dată în viața lor, se confruntă cu „ocupație”.
Și această femeie a ucis ruși?
Pe scenă au urcat ucraineni, ruși, polonezi, giorgieni. Din toate părțile se auzeau cuvinte de susținere.
Unii fasciști stăteau în liniște cu pancarte.
Alții, pur și simplu, se plimbau prin mulțime.
Mai mult, unii fasciști erau chiar îmbrăcați în rase.
Iar alții erau chiar copii.
Mai mult, astăzi, copii-fasciști erau deosebit de mulți.
De exemplu, acest băiat, într-o manieră deosebit de fascistă și banditească, urmărea să se nu se stingă flacăra de pe lumânări.
Iar acest ostășel împingea în aparatul foto cu mândrie scutul său și repeta: „Slavă eroilor!”
Oamenii se adunau… Fascistă?
Trădătoare?
Ucigașul sărmanilor birocrați care au fost într-atât de devotați Ucrainei și idealurilor ei, încât, într-o zi, au reușit să-și schimbe pașapoartele pe cele rusești fără ca măcar să clipească?
Pe cine vreți să eliberați, domnilor eliberatori? Pe ea?
Fiți siguri, nu veți fi întâlniți cu flori.
Înțelegeți odată, scrieți-vă pe frunte, băgați-vă în mințile voastre zombate: Dacă va fi nevoie, ne vom sacrifica, însă nu ne vom preda niciodată.
Noi nu avem nevoie de propagandă Goebbels pentru ca să știm pentru ce și cine trebuie să luptăm.
Iar noi vom lupta pentru noi, rudele noastre și pentru acest băiat.
Și pentru onoarea noastră de fasciști!
Și, dacă va fi nevoie, și pentru acest oraș!
Acest oraș pe care nimeni nu este în stare să-l pună la punct!
Care deja timp de trei luni lungi așteaptă în continuu să fie atacat, dar încă nu s-a învățat să renunțe.
Și vă spun sincer, nu cred să se învețe vreodată. Deschideți manualul de istorie și vedeți numai cine nu a „trecut” pe la noi în ultimele două mii de ani.
Voi ați hotărât de cine aveți de gând să ne eliberați, pe noi, rușii? De acești oameni, cu căciuli suspicioase?
Sau, poate, de acești protestatari nesancționați (care, printre altele, protestează în limba rusă)?
Și cel mai important, gândiți-vă pentru cine faceți asta. Gândiți-vă bine.
Se spune că rușii nu cedează. Sunteți siguri că vreți să verificați?
Pe cadavrele cui vreți să verificați asta, pe a rușilor din Ucraina?
Și cine este fascist acum?
Sursa: tumannaya-feya.livejournal.com
Tradaptare: Ana Gherciu
