În situaţiile în care nu mai este vorba de oferte, propuneri etc., care pot fi refuzate, trebuie folosit verbul a renunţa, care are puţin alte semnificaţii, şi anume: a nu mai dori (ex. a renunţat să plece); a înceta de a mai râvni la ceva, a se retrage în mod benevol (ex. a renunţat la anumite privilegii; a renunţat la putere).
Din aceeaşi serie sinonimică face parte şi verbul a se dezice, or sensul acestuia se referă, în primul rând, la ceva ce a fost spus anterior, semnificaţia lui fiind de „a nu mai recunoaşte un lucru spus, a-şi retrage cuvântul” (ex. s-a dezis de cele declarate la început). În ultimul timp, verbul a se dezice apare nu numai cu referire la ceva ce s-a zis, s-a spus, ci şi cu sensul de ”a se desolidariza, a se despărţi de ideile, de acţiunile, de atitudinile unor persoane sau ale unui grup de persoane” (ex. el s-a dezis de prieteni; primarul s-a dezis de fiii săi). Luând în considerare această semnificaţie, de exemplu, în titlul unui articol de ziar „Partidul se dezice de panouri în campania electorală” cuvântul a se dezice apare inoportun.
Pentru precizia şi corectitudinea exprimării, verbele a refuza, a renunţa, a se dezice nu trebuie folosite la întâmplare, ci ţinându-se cont de specificul semantic al fiecăruia dintre ele.
De remarcat că a refuza este potrivit în contextele referitoare la oferte, solicitări, propuneri etc. Şi, conform dicţionarului, are sensul de „a nu consimţi să primească; a respinge (de ex. a refuza ajutorul cuiva); a nu accepta; a renunţa la ceva”.
