Nu vă înșelați: nu sunt atât de credul încât să iau drept adevăr tot ce aud. Unii o fac din fățărnicie (când merg la cineva, venit din Rusia, cu siguranță se referă la români ca fiind țigani), dar alții o fac ca o destăinuire: în societatea din R. Moldova nu au curaj să o spună, de frică sau de rușine. Însă, față de mine, venit din România, o pot face.
De fapt, unul din motivele pentru care mulți nu s-au declarat deschis până acum unioniști este că nu știau că mai sunt mulți alții ca ei. Iar acesta este unul din faptele pozitive pentru care marșurile Unirii trebuie să continue, măcar o dată pe an, în fiecare capitală (București și Chișinău).
Centrul de Cercetare Sociologică din R. Moldova a făcut public, miercuri, sondajul „Evoluţia şi comportamentul electoral din Republica Moldova”. Pe lângă întrebările legate de alegerile prezidenţiale din 30 octombrie, a fost abordată şi tema Unirii. La întrebarea „Ce părere aveţi în legătură cu unirea R. Moldova cu România?”, răspunsurile au fost îmbucurătoare. Putem constata că cei care sunt împotrivă (dezaprobă şi consideră că nu vom avea nimic de câştigat) sunt 49% din respondenţi, în timp ce cei care aprobă Unirea R. Moldova cu România, consideră că este bine din punct de vedere economic sau nu sunt împotrivă este de 51%.
Bineînțeles, nu avem o majoritate acuma. Însă, comparând cu sondajul din luna august, făcut de Magenta, unde numărul celor care erau total de acord cu unirea sau o agreau parțial era de 28%, acuma în studiul din octombrie al CCS, acest număr ajunge la 34%.
Cu siguranță cifrele sunt un pic mai mari în realitate în favoarea Unirii dacă se va elimina frica despre care am scris mai sus.
Cu siguranță, procentul care ar vota pentru Unire ar fi mult mai mare dacă oamenii ar fi informați corect asupra acestui mecanism și dacă l-ar vedea ca fiind realizabil concret, într-un timp scurt de timp. De exemplu ca în cazul unui referendum, când campaniile de informare ar trebui să cuprindă întreaga societate și ar presupune și angrenarea unor actori publici care altfel sunt timizi în a-și expune opinia. Cazul Maiei Sandu este grăitor: ea spune că la referendum va vota pentru, însă mai departe preferă să nu amestece partidul din care face parte sau să dea un termen de realizare a procesului.
Este foarte interesantă modalitatea prin care Unirea se va realiza, în viziunea respondenților la sondajul de opinie. Astfel 77% văd Unirea realizată prin referendum, 19% prin votarea în Parlament, iar 4% prin manifestații de stradă.
Cu siguranță, acest curent poate progresa la nivel de majoritate absolută dacă are în fruntea lui lideri cu carismă, care să explice oamenilor ce înseamnă unirea, în care oamenii să aibă încredere și pe care să îi lumineze. La fel, categorii sociale întregi, dacă își asumă această operă de iluminare a cetățenilor, pot face ca rezultatul să fie altfel. Din păcate, mulți, până acum, și-au pierdut din credibilitate sau au fost ajutați să și-o piardă. Dar speranța este în tineri, cei care au acum 20-40 de ani și care pot însemna o alternativă care va duce la Unire.
Până atunci, dragi cititori ai ziarului TIMPUL, vă așteptăm la București pe 22 octombrie, rămânem în stradă până mai construim un nivel din opera noastră națională, numită REUNIRE 2018.
