Istorie

Personalitatea zilei. Martha Bibescu, diplomat și scriitoare

A fost fiica lui Ion Lahovary, care a fost ministru al României la Paris și ministru de Externe. Mama sa, Smaranda ( Emma ) Mavrocordat, descinde din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat. A fost educată într-o mănăstire din Belgia. La doar 16 ani se căsătoreşte din dragoste cu prinţul George Valentin Bibescu, intrând astfel într-o familie princiară prestigioasă. Mariajul nu a fost unul prea fericit, a fost chiar o mare dezamagire pentru Martha deoarece George s-a dovedit a fi egoist, impulsiv şi pasionat de adulter. Infidelitãţile publice ale prinţului Bibescu au scandalizat Bucureştiul nu de puţine ori, dar Martha va rãmâne alãturi de el pânã la sfârşitul vieţii acestuia

După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde prințul George Valentin Bibescu primește o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la întoarcerea în Franța, prima sa carte: Les Huit Paradis (1908) (Cele opt raiuri).

Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul Lucile Decaux.

În perioada Primului Război Mondial, prinţesa Martha Bibescu şi-a arãtat devotamentul faţă de ţară şi a condus un spital din Bucureşti cu victime ale războiului. Fire curajoasă, ea rămâne în Bucureşti, în timp ce autorităţile şi majoritatea cunoştinţelor sale se refugiază la Iaşi. Nu doar că a îngrijit de bolnavi şi le-a mai înseninat ultimele clipe ale vieţii, dar i-a şi ajutat material pe unii şi a eliberat mai mulţi prizonieri români, graţie dibãciei, inteligenţei şi cunoştinţelor sale.

În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia. În 1954, Academia Franceză îi conferă Marele Premiu de Literatură pentru întreaga operă, iar un an mai târziu, Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză a Belgiei o alege ca membru. Anul 1962 este cel în care primeşte Legiunea de Onoare.

Pe 28 noiembrie 1973 moare la varsta de 87 de ani, lucrând încã la "Nimfa Europei", marea lucrare în care prezenta personalitãţile pe care le-a cunoscut direct .

Sursa: Wikipedia, Historia.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *