În ultimul timp, fac acest lucru tot mai rar și tot mai selectiv, pentru că vreau să rămân cu imaginea cititorului clasic: atent, cult, responsabil, tacticos ș.a.m.d. Recunosc, ca ziarist, am nostalgia timpurilor trecute când dimineața poștașul venea cu geanta doldora de scrisori care, toate, începeau cu „Dragă redacție”. Acele scrisori erau foarte importante pentru ziariști, ele îți permiteau să „iei pulsul”, să înțelegi cine-s cititorii, ce-i preocupă, ce le place și ce nu. Și mai aveau acele scrisori un atu: erau semnate, știai cu cine dialoghezi, ce profesie și ce vârstă are autorul, din ce localitate e.
Internetul le-a anulat pe toate acestea. Azi, la redacții vin mai puține scrisori, iar cititorul ziarului pe site e un anonim, e bine „securizat”, nu semnează cu numele lui adevărat, nu-și indică vârsta, profesia, localitatea, numărul de telefon. „Forumiștii” au o libertate nemărginită, de aceea – fiți atenți! -, unii din ei, nu toți, se poate comporta ca la circ sau ca la balamuc, își permit orice – să te înjure, să te calomnieze, să debiteze inepții, să scrie agramat. Nu sunt un naiv ca să lupt cu aceștia pentru că știu că apa, focul și gura lumii de pe internet nu pot fi oprite.
De ce dar am luat în discuție acest subiect? mă veți întreba. Răspund. Fiindcă omul nostru e o ființă foarte duplicitară. Când zic „omul nostru”, nu mă refer la toți moldovenii, nu generalizez, vreau să se rețină acest lucru. Eu înțeleg că am avut o istorie complicată și trăim timpuri complicate care te fac să te „învârtești” cumva. Dar e prea multă ipocrizie și nesinceritate, totuși, în societatea noastră! M-am convins că, dacă dorești să știi care-i fața adevărată a „omului de alături”, nu trebuie să mergi la teatru sau la biserică, ci să-l calci, din greșeală, pe bătătură. Să vezi câtă prostie, răutate, venin ș.a.m.d. ies din gura lui.
Ne-am obișnuit cu gândul că suntem cetățenii celei mai sărace țări din Europa. Și dacă tot suntem cea mai săracă țară, dacă tot nu prea avem economie, iar pentru a completa Bugetul vom începe să impozităm și zborul păsărilor migratoare, de ce să nu se aplice impozite pe ceea ce noi, moldovenii, avem din belșug: invidie, lene, răutate, egoism, mârlănie, complexe, frustrări, orgolii? Vă imaginați ce țară prosperă am deveni brusc, peste noapte, și principalul, fără eforturi și investiții suplimentare?
Numai câte un singur leu pe zi de la fiecare persoană și să vedeți câte milioane adunăm până spre seară. Dar dacă e să impozităm și ceea ce urmează după asfințitul soarelui? Că doar nu e om care, pe parcursul unei zile (sau al unei nopți), să nu facă o mică mizerie, una singură, care ar putea fi impozitată cu un leu.
Guvernul nostru caută prin întuneric o pisică neagră într-o cameră unde ea nu există. Nu la Vamă trebuie căutate veniturile pentru Bugetul țării, ci în inimile și mințile noastre, ale cetățenilor. Azi, doar biserica mai încearcă să ia „impozite” pentru păcate, dar nu încasează prea mult, fiindcă moldovenii nu se prea grăbesc să meargă la preot să se spovedească contra plată. Iată de ce, dacă guvernul ar organiza treaba planificat, la rang național, ar aduna în Buget mai mult decât adună țările arabe cu petrolul lor sau rușii cu gazele!
Păcat că guvernul nu folosește această oportunitate. De ce să nu o folosim, dacă Dumnezeu, în loc să ne dea petrol și gaze, ne-a dat prostie și răutate?
Repet, astfel am deveni cea mai bogată țară din lume.
