… Scriam în numărul de ieri, cu mult scepticism, că „zidită pe algoritm, Alianța va rămâne beton ca o structură de coordonare a pârghiilor de influență (nu a guvernării!)”. Argumentam acest scepticism prin aceea că „Alianța e o găinușă ce face ouă de aur, ce prost i-ar pune gâtul pe trunchi ca să cedeze locul hăitașilor din opoziția „asistemică”?
Ședința parlamentului a început cu stângul – deputații au început lucrul fără a asculta, în picioare, Imnul de stat al R. Moldova. (A fost o simplă greșeală tehnică sau un gest simbolic?). Nici în una din luările de cuvânt ale deputaților (V. Streleț (PLDM), V. Voronin (PCRM), I. Butmălai (PLDM), A. Cimbriciuc (PLDM), M. Ciobanu (PLDM), A. Guțu (PL), V. Stratan (PD) nu s-au formulat expres cereri sau propuneri de dizolvare a Alianței și de organizare a unor alegeri anticipate. În funcție de temperament (dar, probabil, și de indicațiile primite de la șefii fracțiunilor), vorbitorii au repetat, cuvânt cu cuvânt, totul ce s-a scris în presă până azi pe marginea „scandalului Zubco”. Unii în mod deschis, alții într-un limbaj mai sibilinic (esopic) au cerut și demisia vicepreședintelui parlamentului, V. Plahotniuc. În finalul discuției, cineva și-a amintit că e cazul ca parlamentarii să țină un minut de reculegere în memoria celui ce a decedat în urma rănilor provocate la vânătoarea de tristă faimă.
Faptul că deputații și-au amintit atât de târziu despre „minutul de reculegere” mi-a consolidat impresia cu care am rămas după ședință, și anume că am asistat, precum am mai spus și ieri, la o nouă vânătoare. Vânătoarea de mistreți din Pădurea Domnească s-a mutat în sala de ședințe a parlamentului, fiecare vorbitor (fracțiune) vânând propriile interese politice. Simțind că „sunt arătați la televizor”, vorbitorii și-au jucat perfect rolul: unii își dădeau ochii peste cap, recitând versuri din Eminescu și Labiș, chipurile, deplângând tragedia, alții, încrâncenați, blamau „complicitățile”, solicitând demisia lui Plahotniuc aici și acum. Aceștia parcă ar fi uitat că anume ei au fost acei care acum câteva luni, pe 15 noiembrie, nu au vrut să voteze demisia acestuia…
Și totuși a fost o luare de cuvânt, una singură, care nu s-a înscris în corul general. E vorba de cuvântarea deputatei PL, A. Guțu, care a încercat să înscrie accidentul din Pădurea Domnească într-un context moral mai nuanțat. A fost singura luare de cuvânt în care s-a vorbit explicit și despre „dimensiunea umană” care a fost neglijată. Reproșul adresat colegilor săi mi s-a părut memorabil: „Sunteți vânători de animale, dar nu numai de animale”.
Aș vrea să remarc un „detaliu” strecurat de deputata Guțu. „Pun la îndoială faptul că persoanele sus-puse au aflat din presă despre vânătoarea din Pădurea Domnească”, a declarat ea. Apropo, același lucru l-a spus liderul PL, M. Ghimpu, ieri, într-un interviu: „Am aflat într-adevăr din presă, aflându-mă la Băile Herculane… dar ceilalţi au ştiut”. Cine sunt „ceilalți”? Primele persoane în stat?! (După această declarație a lui Ghimpu a urmat o… contradeclarație, potrivit căreia „Ghimpu a știut despre tragedia care s-a produs la vânătoarea din Pădurea Domnească peste aproximativ 30 de minute după incident”)…
O deputată (îmi cer scuze, dar nu i-am reținut numele) a declarat că nu are încredere în comisia specială creată pentru investigarea acestui caz. Nici eu nu am încredere, pentru că o comisie formată pe principii de partid va ajunge la „adevăruri de partid”. Am crezut, cu naivitate, că în această ședință de parlament se vor spune lucruri care îmi vor reda, fie și parțial, optimismul și încrederea în elita politică de la guvernare. După această ședință, n-am devenit mai optimist, ci mai fricos: mă tem să trăiesc în această țară.
