Eu încă nu am văzut pădure fără uscăciuni sau țară fără trădători. Nu am văzut profesor care să nu fie mințit de elev sau maestru care să nu fie vândut de ucenic. Chiar și într-un grup mic există un măr stricat. Din 12 apostoli aleși de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, unul a fost vânzătorul Lui. Ca urmare, nu e posibil să sperăm că din mii de preoți toți sunt dedicați cu adevărat slujirii la care au fost chemați.
Zilele acestea am trecut cu o foarte bună prietenă pe la o biserică. Ea a luat lumânări înaintea mea. Peste cinci minute, după ce ieșisem deja din biserică, i-am spus zâmbind că preotul mi-a făcut o impresie foarte bună. Ea s-a oprit în loc și mi-a spus că ei nu i s-a părut un preot de treabă. Și că s-a răstit la ea. Nu am bănuit-o de minciună. O cunosc, suntem prietene, așa că am crezut-o pe cuvânt, dar în același timp știam ce am vorbit eu cu preotul și ce impresie mi-a lăsat mie.
Trebuie însă să recunosc că ea nu e o creștină practicantă. Și nici încredere în preoți nu are. Pentru prima dată am reușit să înțeleg cuvintele lui Iisus Hristos de la Matei, 25, 29, „Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua”. De multe ori m-am întrebat care e semnificația acestor cuvinte. M-am gândit câteodată că e vorba de virtuți. Omului virtuos i se dau și mai multe virtuți. Dar nu eram pe deplin încredințată că asta înseamnă.
Acum mi-am adus aminte că părintele Rafail Noica spunea să ne rugăm pentru duhovnic înainte de spovedanie, ca – prin preot – să primim cuvânt de la Dumnezeu. Și atunci m-am gândit că e o problemă de credință. Eu îi cred pe oamenii care îmi povestesc tot felul de lucruri rele: că nu li s-a înmormântat o rudă până nu au dat bani preotului, că li se cer bani pentru taina spovedaniei și multe alte povești triste. Însă am recunoscut, în acelaşi timp, că toți preoții la care eu m-am spovedit nu aveau un astfel de comportament. Și că în viața mea nu am dat bani pentru spovedanie. În zona în care am crescut, preoții nu au vile și umblă cu mașini „Dacia”. Unii nu le au nici pe astea. Atât în satul meu, cât și în cel vecin, s-au construit biserici noi, deși preoții nu au umblat după bani pe la uşile oamenilor. Nici nu s-au îmbogățit. Slujbele se fac miercuri, vineri, sâmbătă și duminică. Dacă e post, se țin și în celelalte zile. Așa e în satul părinților mei. Așa e în satul vecin, în cel de peste deal, în toate pe care le știu în vecinătate.
Revenind la ceea ce spuneam mai sus, am înțeles că nici eu nu m-am înșelat, nici prietena mea nu a mințit. Dumnezeu lucrează prin vasele sale. Și fiecăruia i se descoperă după credința lui. Credința e cea pe care dacă o ai ți-o va înmulți, iar dacă nu o ai o vei pierde și pe cea pe care ți se pare că o ai. Despre credința omului a spus Iisus: celui care are i se va da, iar celui ce n-are i se va lua și ceea ce i se pare că are. Astfel, dacă omul intră cu necredință în biserică, preotul îl dezamăgește, după măsura credinței lui, dar celor care îi caută pe adevărații slujitori ai altarului, Dumnezeu le conduce pașii spre slujitorii smeriți ai bisericii.
Am avut de-a lungul timpului patru duhovnici. Pe lângă ei, în situații urgente, m-am mai spovedit la vreo alți cinci preoți. Niciodată nu am ieșit dezamăgită de la spovedanie. Și mă întreb acum: de vreme ce există și preoți adevărați și mincinoși, cum de unii oameni dau tot de uscăciuni? Nu cumva omul privește preotul cu ochii săi? Fiindcă așa cum ne învăța părintele Teofil Părăian: în mintea strâmbă și gândul drept se strâmbă.
Nu spun că toți preoții sunt buni și toți oamenii orbi. Spun doar că există preoți adevărați, iar cel ce îi caută îi va găsi. Și mai spun că atâta vreme cât creștinii practicanți nu se plâng, de ce sar cei care nu intră în biserici să îi acuze? Preot bun eu am văzut, politician drept – încă nu, iar acesta din urmă este mai puțin țintit de răutățile cetățenilor decât preotul. Puteți să nu mă credeți, dar această atitudine se numește: prigonirea bisericii.
