Pentru a doua oară în ultimii ani, Republica Moldova ocupă nedoritul loc de lider al acestei ierarhii. Flagelul social care afectează iată, și la propriu, echilibrul populației țării a luat proporții monstruoase. Cu toate acestea, știrea, deosebit de gravă, stârnește doar zâmbete cu subînțeles. Faptul că amatorii de „cinste”, oamenii de rând, manifestă înțelegere față de acest fenomen, al înecării amarului în păhărelele de jin sau de rachiu, este oarecum de înțeles. Inacceptabilă este atitudinea celor care ar trebui să ia măsuri pentru ca această etichetă de „țară în stare de ebrietate” să se dezlipească de pe fruntea R. Moldova. Și, dacă e să ne uităm la credibilitatea instituțiilor dintre Prut și Nistru, cea mai inexplicabilă este poziția Bisericii. După ce a manifestat împotriva codurilor de bare, a minorităților sexuale, a musulmanilor, moscheilor și muezinilor, clerul moldav nu mișcă un deget pentru dezalcoolizarea mirenilor. Popimea de partid și de stat care picheta sediile instituțiilor pentru a salva credincioșii de diavolul din buletine nu întreprinde nimic pentru a scoate din șanțurile rușinii creștinii mahmuri. Ar fi interesant, ce întrebare li s-ar potrivi mai bine acum capilor bisericești: Ce serviți? Sau: Cui serviți?
