Întotdeauna mă simt uşor umilit când îi aud pe moldovenii mei exemplificându-şi (ilustrându-şi) gândurile cu vorbe ruseşti. Nu mă refer la moldovenii simpli care îşi încheie conversaţia cu „Hai, davai paka…”, ci la unii reprezentanţi ai elitelor care nu se simt împliniţi dacă nu folosesc proverbe ruseşti, fraze şi expresii din filmele ruseşti, văzute încă în fericita lor copilărie sovietică. Bineînţeles, nu e vorba de o explozie de erudiţie, dimpotrivă, un om cu adevărat erudit mai scapă şi câte un dicton în latină ori în greacă, nu numai din filmul „Gentlemenii baftei”. Explicaţia fenomenului e simplă: şi după două decenii şi ceva de Independenţă, elitele politice moldoveneşti continuă să gândească ruseşte. Recent, cel care a fost supranumit Iuda politicii moldoveneşti îi mulţumea lui Dumnezeu pentru că „l-a înzestrat cu doi plămâni, cu unul respiră româneşte, cu unul – ruseşte”. Cu siguranţă, aceşti mutanţi cu doi plămâni (dar fără coloană vertebrală!) nu sunt de la Dumnezeu, fiindcă al doilea plămân nu e pus de Dumnezeu, ci de KGB-FSB!
