Nu atunci când îşi face dreptate cu pumnul sau când îşi bagă mâna în foc pentru a-şi salva telefonul mobil. Omul curajos e cel care te poate privi liniştit în ochi şi-ţi spune adevărul.
Paradoxal, adevărul doare cel mai tare. Taie în carne vie fără să ţină cont de sentimente sau rană. Minciuna e mult mai simplă, dulce, dar e mai grea de dus în spate. În timp, are şi caracteristica de a se mări, de a creşte în greutate.
Dacă în cazul unei minciuni ştii care vor fi consecinţele, deoarece tu ai şi creat scenariul perfect pentru minciuna potrivită, din partea adevărului nu ştii la ce să te aştepţi. De aceea, e şi cel mai dificil de spus. Totuşi, când spui adevărul, când te arăţi lumii aşa cum eşti, cum gândeşti, cum simţi, eşti mult mai fericit. Libertatea propriei fiinţe o poţi obţine doar atunci când ieşi din ascunzătoare şi spui adevărul.
Adevărul e ca şi iubirea necondiţionată – pur, naiv, credul, rar. Putem simţi durerea intensă în momentul când îl spunem şi aşteptăm reacţia de blamare din partea celuilalt. Adevărul însă are proprietatea de a simplifica şi a clarifica lucrurile. E ca şi vremea după o furtună ce durează prea mult.
Pentru a spune un adevăr, avem nevoie de mult curaj. Cel mai dificil e să-ţi pui sufletul pe masa discuţiei. Frica de a fi luat în râs, de a fi certat sau condamnat amână momentul adevărului. Prin urmare, adevărul e spus de oamenii puternici, care pot ţine piept întregii lumi. Poate şi din acest motiv, cunoaştem atât de puţini oameni puternici.
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
