Atitudini

Ce anume provoacă crizele de conştiinţă?

O oarecare stabilitate în situaţia de peste Prut dă o notă de plictiseală în cazul ştirilor politice.

Te întorci în Moldova – începe distracţia şi absurdul. Mai întâi afli cine a mai înjurat vreun oponent, apoi apar ştirile de prima mână din care nu lipseşte unul din cei patru poli: Lupu, Filat, Voronin, Ghimpu.

După ce în ultimele luni am asistat cu gura căscată la întâlnirile cordiale ale celor doi Vlazi – Filat şi Voronin -, au urmat mai întâi tumbele spectaculoase ale lui Dodon sau Greceanîi, ca mai pe urmă să apară posibilitatea susţinerii doamnei Greceanîi la funcţia de preşedinte al Statului de către acelaşi omniprezent Vlad Filat. Acum premierul cere, nici mai mult – nici mai puţin, garanţie prin semnătură că Marian Lupu, fost PCRM-ist, nu se va coaliza cu gruparea protestatarilor roşii. După întâmplările din ultimii doi ani, după cum a afirmat şi învinuitul, putem spera că acest lucru nu se va întâmpla. O astfel de coaliţie ar fi, pur şi simplu, scârboasă. Mă îndoiesc că domnul Marian Lupu nu e conştient de asta.

Dar, ca să revin, mi s-a părut extrem de interesantă preocuparea excesivă a domnului Filat, care – aşa cum spuneam – până mai ieri ne-a dat emoţii tuturor prin repetatele sale întâlniri cu cei din PCRM. Ca să nu mai amintim de groaza trăită în noiembrie a.c. la gândul că domnul Filat ar putea bate palma cu doamna Greceanîi. Acest ultim fapt ne-a demonstrat adevărul de necontestat al axiomei „niciodată nu este atât de rău încât să nu poată fi şi mai rău”.

Deci, după tentativele din ultimele luni, PLDM a avut brusc o trezire a conştiinţei şi a realizat că lupul cel rău nu e domnul Marian Lupu, ci fiara comunistă.

Liderul Partidului Democrat şi candidatul AIE la funcţia de preşedinte al ţării a răspuns moderat provocării lansate de premier. Noi nu avem de ales, îl vom crede pe cuvânt. Asta facem de ani de zile: îi credem pe cuvânt pe toţi politicienii noştri. Nu spun că până acum au existat rezultate, dar până una alta e ciudat cum tocmai premierul vine să ceară garanţii, el care, asemenea stejarului tânăr, s-a aplecat după cum a bătut vântul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *