Fie că este intervievată pentru o slujbă, fie că încearcă să încheie o afacere ori cere unei cunoştinţe înstărite o contribuţie la o campanie publicitară sau pentru o cauză caritabilă, manierele deficitare la masă pot face diferenţa dintre a primi un loc de muncă bun sau a pierde şansa vieţii, dintre a impresiona un client sau a-şi face de râs angajatorul. O lady ştie că un comportament atent la masă face parte din slujba ei, că este o parte centrală a muncii pe care o depune zilnic.
● Dacă o doamnă intenţionează să discute afaceri la restaurant, va face întotdeauna rezervare.
● O lady ajunge la timp pentru un prânz de afaceri. Ştie că întârzierile sunt neplăcute în afaceri şi, de asemenea, sunt nepoliticoase.
● Dacă angajatorul său a stabilit o limită pentru bugetul meselor de afaceri, doamna o va respecta întocmai.
● Chiar dacă angajatorul nu i-a fixat o limită a cheltuielilor, o lady nu abuzează de generozitatea acestuia. Se poate delecta fără a comanda cea mai mare friptură din meniu sau cea mai rară sticlă de vin din cramă.
● Când o lady este invitată la un prânz sau la o cină de afaceri, aşteaptă ca gazda să aibă iniţiativa înainte să comande cel mai scump fel de mâncare sau cea mai extravagantă sticlă de vin din meniu.
● Dacă respectiva companie nu are un buget suficient pentru mese elaborate, doamna alege un restaurant unde ştie că preţurile nu o vor falimenta.
● Când alege un restaurant pentru un prânz sau o cină de afaceri, mai ales dacă nu-i cunoaşte foarte bine pe respectivii clienţi şi nu le ştie gusturile culinare, face rezervări la un local cu preparate variate, obişnuite.
● Dacă o lady intenţionează să discute despre afaceri în timpul unei mese – mai ales dacă va avea nevoie de diagrame sau prezentări Power-Point –, va rezerva o sală de mese separată.
● O lady ştie că profesionalismul şi comportamentul său – nu extravaganţa restaurantului – îi vor impresiona pe clienţi şi vor pune compania într-o lumină bună.
● O lady nu face excese pentru că e invitată pe cheltuiala altcuiva. O adevărată doamnă nu face excese în nicio împrejurare.
Împarte şi fă-o în mod egal
Când ia masa la restaurant, o lady şi însoţitorii ei pot dori să împartă un fel de mâncare, fie din motive de apetit, fie din considerente financiare.
Oricum, în asemenea cazuri, o lady va fi suficient de înţeleaptă încât să citească ce scrie cu litere mici în meniu, deoarece unele restaurante adaugă o sumă la nota de plată dacă un preparat a fost împărţit între doi sau mai mulţi clienţi. Pentru a evita posibilele neplăceri, doamna îl poate întreba pe chelner: „Ne gândim să împărţim vita Wellington. Credeţi că poate fi servită la două persoane?”. Dacă restaurantul în cauză doreşte să-şi menţină integritatea, chelnerul va răspunde sincer, spunând: „Da, cuplurile o împart de obicei” sau sugerând „Da, cred că puteţi servi amândoi, dar poate că aţi dori un aperitiv sau o salată alături”. Dacă se taxează împărţirea vitei Wellington şi dacă această politică nu este menţionată în meniu, este datoria chelnerului să precizeze acest lucru în momentul respectiv. E puţin probabil ca o asemenea suprataxare să dubleze costul produsului, însă o lady nu trebuie să aibă surprize neplăcute când i se aduce nota de plată.
Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis
