Articolul lui Beşleagă „De ce suntem mărginiţi (limitaţi)?”, publicat în „Chipăruşul” din 1959 a explodat întreaga redacţie. Aproape întreagă echipă redacţională a fost demisă.
Romanul „Zbor frânt”, publicat în anii ’70, i-a făcut pe unii critici de atunci să spună că ne-am integrat perfect în Noul Roman Francez. Iar pe criticii de azi să spună că avem şi noi primul roman postmodern. Iar autorităţile ideologice de atunci, pur şi simplu, l-au redus la tăcere.
Apoi au fost anii Perestroikăi. Noi aşteptam literatura de sertar. Şi unica literatură de sertar a fost a lui Vladimir Beşleagă: „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon”.
Vremurile au avut noroc. Şi au noroc. De Vladimir Beşleagă.
