Practic, toţi păpuşarii politici din vârful piramidei, având putere şi bani, îşi permit să întreţină câteva marionete în presă. Acestea pot fi jurnalişti consacraţi, jurnalişti începători, reporteri obişnuiţi, editori, bloggeri sau simpli „comentatori” pe forumuri. Interesul păpuşarilor e să aibă câte o păpuşă în fiecare redacţie „inamică”. Există ziarişti-păpuşi, dar şi instituţii de presă-păpuşi, care prin politica lor editorială fac jocul unui păpuşar din Olimpul politicii de pe Bâc. Pentru orice păpuşar, mai mare sau mai mic, e un titlu de onoare să aibă păpuşi în presă. Cu cât are mai multe, cu atât e mai onorabil, mai respectat, mai influent, mai tare în parcare! Aproape ca în „Mioriţa” – acel baci e mai de frunte care are oi mai multe, multe şi mai cornute.
De regulă, păpuşile din presă sunt agresive, n-au talent şi scriu cu foarte multe greşeli gramaticale grosolane. Acestea, cu mici excepţii, sunt fiinţe migratoare, în câţiva ani schimbă câteva redacţii, trec fără probleme de deontologie din presa AUDIO în presa VIDEO, apoi în presa PRINT şi invers – în timpul unui ciclu electoral ele fac câteva cruguri!
Cum pot fi identificate păpuşile din presă? Foarte simplu: plecând la o altă redacţie, păpuşile scuipă îngreţoşate în fântâna din care au băut.
