Invitatul de astăzi este Maria Iliuţ: „În Bucovina, lăzile gospodinelor încă sunt pline cu zestre…”

– Dragă Maria, mă bucur să te revăd. Pe lângă problemele pe care le ai, la ce lucrezi în prezent?
– Finisez cel de-al doilea CD. Înregistrările le fac cu dirijorul Mihai Amihalachioaie. Sper să-l lansez în curând. În iunie voi pleca la Festivalul „Hora Bucovinei” de la Suceava, împreună cu Ansamblul „Crenguţa de iederă” de la Universitatea de Stat din Moldova (USM) pe care-l conduc.

– În afară de ansamblu, ce mai faci la universitate?
– Predau de ani buni la Facultatea de Arte Frumoase. Studiem tradiţiile, obiceiurile noastre pe care le promovăm prin cântec la diverse festivaluri-concurs naţionale şi internaţionale şi de unde aproape de fiecare dată ne întoarcem cu trofee. Chiar astăzi voi participa la un spectacol de binefacere pentru oamenii de cultură în etate, la Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”, unde voi evolua – alături de alţi colegi – cu Orchestra de muzică populară „Folclor”, condusă de maestrul Petre Neamţu. 

– Cum se va numi noul CD?
– Încă nu i-am găsit titlul. Îl tot caut. Îmi doresc să fie unul potrivit stilului şi repertoriului meu.

– Găseşti timp şi pentru alte genuri de spectacole?
– Din moment ce am intrat în câşlegi, mai câştig un ban pe la nunţi, cumetrii şi petreceri.

– Te interesează politica?
– De politică sunt departe. Îmi pare rău că cei de la putere se ceartă. Îmi caut de-ale mele. În vară, probabil, vom pleca cu Ansamblul „Tălăncuţa” în Ţările Baltice, la diaspora noastră, deocamdată căutăm sponsori.

– Pentru CD unde ai găsit bani?
– În buzunarul propriu, pentru că astăzi nu se grăbeşte nimeni să-ţi întindă un ban. De artişti au cam uitat cei de sus. Barem dacă ne-ar oferi gratis nişte studiouri pentru înregistrări. Încercăm să ne descurcăm singuri. Sunt tot timpul pe val.

– Ce-ar însemna asta?
– Noi, artiştii, ne simţim ca pe muchie de cuţit. Trebuie să ţii cont şi de gustul publicului, dar, înainte de toate, de opinia specialiştilor în materie. Dacă înregistrezi un CD, mai eşti solicitată pentru un interviu la un ziar, la un studio de televiziune. Dacă nu…

– Anul trecut ţi-ai însurat feciorul. Ce face el? Încă nu ai nepoţi?
– Marin lucrează la un post de televiziune din Chişinău şi la Studioul OWH. Deocamdată, aştept. Desigur că vreau să am o nepoţică, să-mi poarte costumele de scenă.

– Ai atât de multe costume?
– Am câteva de peste 200 de ani. Unul l-am găsit întâmplător la Crasna mea din Bucovina, de pe când fusese străbunica mireasă. În Bucovina, lăzile gospodinelor încă sunt pline cu zestre. Mai scotocim prin ele.

– Cât de des mergi la baştină?
– De obicei, la sărbători. Acolo e sursa mea de inspiraţie – ochesc un costum, o strofă, o strigătură, o legendă sau o frântură de cântec pe care pe urmă le readuc în scenă.

– Îţi mulţumesc pentru interviu şi-ţi doresc să găseşti tot ce cauţi şi să te ajungă nepoţeii din urmă!