Marian Lupu a aruncat primul bolovan mai zdravăn: l-a acuzat pe Vlad Filat că se întâlneşte pe ascuns cu comuniştii, „ca partizanii”, şi că se pregăteşte o coaliţie „roşie-verde”. Filat nu a lăsat să treacă prea multă vreme şi a dat o replică la fel de violentă – a afirmat că s-a întâlnit cu Voronin pentru a vedea cum au decurs negocierile acestuia cu Lupu şi cine s-ar fi grăbit să-l aresteze primul, în cazul în care se făcea alianţa de guvernare comunişti-democraţi.
Din acest moment, orice pare posibil. Mai trebuie doar subliniat faptul că intervenţiile publice ale liberalilor au fost de natură să calmeze situaţia – un semn că neînţelegerile sunt de fapt între Marian Lupu şi Vlad Filat, liberalii neavând până acum un rol activ în conflict, pentru care nu există nicio explicaţie publică clară. Pare a fi o furtună stârnită din senin, un fenomen meteorologic ciudat şi se zvoneşte că ruşii şi americanii ar deţine o armă meteorologică în stare să stârnească furtuni şi inundaţii… Ce i-a făcut pe Lupu şi Filat să se încaiere cu atâta sete? Povestea cu tarifele „Moldtelecom” nu pare să stea în picioare: de la o majorare ce nu a mai avut loc să se ajungă la dizolvarea unei coaliţii de guvernare? Prea e cusut totul cu aţă albă…
E simplu de spus: acela e cu ruşii; ba nu, acela e cu românii; staţi puţin, acela e trădător; vor să mă aresteze pentru că sunt cinstit, ei toţi sunt corupţi. Un astfel de război al declaraţiilor nu duce nicăieri, nu explică nimic. E un fel de ceartă de copii în curtea şcolii. Dar până şi copiii nu se înjură fără un motiv real. Care să fie motivele rupturii şi scenetelor care se joacă în prezent la Chişinău? Nu pot fi decât două motive majore: alegerile locale (mai exact, alegerile pentru primăria capitalei) şi alegerea preşedintelui republicii. Nu există acum alte teme care să preocupe clasa politică din RM. Aderarea la UE a fost lăsată de o parte, nimeni nu se repede în această direcţie. Relaţiile cu Rusia atârnă într-o suspensie nelămurită, negocierile cu Transnistria nu au fost reluate şi nu se văd mari şanse de revenire. Problema principală este una locală, de competenţa politicienilor din Chişinău. Trebuie să se hotărască să completeze cumva structura de stat şi să guverneze în coaliţie. Se pare că nu s-a reuşit ajungerea la un acord şi atunci a început războiul declaraţiilor, care nu poate să bucure decât comuniştii şi… nebunii. Distrugerea reciprocă asigurată rămâne valabilă pentru AIE-2, orice război intern va pulveriza toate partidele componente şi se ştie cine se pregăteşte să vină la putere.
