Şi totuşi… Presa s-a aruncat cu un fel de voluptate asupra listelor electorale, le întoarce pe toate feţele, le compară şi le cântăreşte cu acribie de farmacist. Aparent, e un lucru firesc şi util. Numai aparent însă, fiindcă, în realitate, listele nu rezolvă nimic. Precum în partide nu rezolvă nimic fracţiunile parlamentare, congresele, plenarele, consiliile politice ş.a.m.d. În partidele noastre, care de fapt nu sunt partide, totul rezolvă un singur om – preşedintele partidului. La el sunt cheile care descuie uşa spre parlament. El e bossul, şeful, liderul, el decide cine şi unde va sta pe listă, pentru că el e… cu banul. În articolul lui Ion Luca Caragiale pe care-l citam în editorialul de luni (apropo, prima parte a acestui articol o puteţi citi în chiar numărul de vineri şi chiar vă sfătuim să-l citiţi!) marele satiric al vieţii politice româneşti scria „RĂUL de care suferă ţara va rămânea… şi va coace cu cât mai acoperit, cu atât mai adânc (…) fiindcă tot RĂUL vine numai şi numai de la falsa alcătuire politică…”. „Falsa alcătuire politică” se referea şi la partidele politice care, atunci în România, şi acum la noi, nu erau – respectiv, sunt – partide „în înţelesul european al cuvântului, adică întemeiate pe tradiţiune, pe interese vechi sau nouă de clasă şi, prin urmare, pe programe de principii şi idei…”. Pe ce fel de tradiţii, programe şi idei sunt, mă întreb, întemeiate partidele care se dau în chirie pe perioada unei campanii electorale, cum ar fi, de exemplu, nemuritoarele Uniunea Centristă, Partidul Conservator, Partidul Umanist, Partidul pentru Neam şi Ţară? Oare nu e clar că 1) după cum e partidul aşa e şi lista lui electorală şi 2) politica în aceste partide şi listele electorale le face un singur om, nu şeful formal, ci cel cu banul, care stă în spatele lui?
Luaţi de val, analiştii purecă listele, uitând că RĂUL cel mare e altul: sistemul electoral aflat sub teroarea despotismului bizantin al adevăraţilor autori ai listelor electorale. Iată despre aceasta nu discută analiştii şi comentatorii din presa noastră. Îmi amintesc că a existat un partid care a promis că, venind la putere, va promova modificarea Codului Electoral, pentru ca cel puţin jumătate din deputaţi să fie aleşi pe circumscripţii uninominale. Numele acestui partid e PLDM. Venind la putere, PLDM şi-a uitat promisiunea şi prietenii mei ştiu de ce.
Fiind aleşi conform listelor de partid, ajungând în parlament, deputaţii servesc interesele liderului, în cel mai bun caz – ale partidului, dar nu ale ţării. Acesta e RĂUL de care suferă ţara, bineînţeles, nu singurul RĂU. Ca să reformăm ţara însă, trebuie să începem cu ceva, poate chiar cu reformarea sistemului politic. Ţara nu se reformează cu discuţii bizantine în studio, unde oameni serioşi, până la miezul-nopţii, caută de purici nişte liste electorale făcute pentru proşti.
