Aflând despre această iniţiativă salutară, vineri, am publicat şi noi un articol despre acest spectacol, îndemnându-ne cititorii la compasiune… Ne-am ales, pe forum, cu un val de injurii, adevărate blesteme, la adresa unei femei care a avut nenorocul – dar, poate, norocul? – de „a naşte şase copii de la trei bărbaţi”. Nimeni, aproape nimeni nu i-a apreciat curajul – iar în ziua şi lumea de azi, chiar nebunia – de a fi mamă cu şase copii. Precum aproape nimeni nu s-a întrebat cine sunt aceşti bărbaţi şi de ce acum ei nu sunt alături de ea.
Că suntem un popor de mituri m-am convins nu o dată. Mituri vechi şi „fundamentale”, precum e cel că suntem harnici, deşi nu putem ieşi din sărăcie, sau că suntem blânzi – dar ce adânc mai putem înfige cuţitul în rană, dacă nu e durerea noastră!.. Azi, bănuiesc, valul de injurii va curge şi în capul meu. Mi le asum, vorba unui erou politic al zilei. Nu înainte însă de a le aminti „binevoitorilor” de toate genurile un vers din poeta rusă Marina Ţvetaeva: „Doamne, nu judeca, de vreme ce nu ai fost femeie pe pământ…”. Noi, care nu suntem nici pe departe dumnezei, de ce aruncăm cu pietre?
