Republica Moldova este împânzită de sute de monumente sovietice de cele mai diferite dimensiuni, înălţate cu cele mai diferite ocazii. Printre monumentele ridicate soldaţilor sovietici căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial se numără compoziţia arhitecturală de la şosea şi tancul situat pe o colină, la o înălţime de 160 de trepte, chiar la intrarea în satul Leuşeni. Mă rog, un complex ca multe altele, însă mare a fost mirarea când am zărit un bărbat de vreo 40 de ani, cu o armă de vânătoare în spate, care se plimba nestingherit prin faţa lui. Se numeşte Ion Onuţa, vânător, şofer la vamă şi care s-a prezentat ca „paznicul memorialului de la Leuşeni”.
La întrebarea de ce este nevoie ca un tanc sovietic să fie vegheat cu arma, Ion mi-a explicat simplu şi detaliat: „Arma îmi trebuie ca să sperii tinerii care se adună aici la fiecare sfârşit de săptămână. De obicei, vin câteva zeci de tineri de prin satele vecine şi organizează petreceri aici, în faţa monumentului, iar eu umblu cu puşca în spate ca să îi mai sperii, dar… nu se tem de nimic”. Ion se enervează pentru că tinerii care se distrează „pe acest loc sfânt” lasă în urmă mormane de gunoaie, iar dacă el încearcă să le facă observaţie, aceştia reacţionează violent. Iată de aceea are nevoie de puşcă – pentru a-i potoli. „De Paşti au încins aici o horă mare, veniseră peste o sută de tineri din împrejurimi. I-am avertizat ca după petrecere să facă curat şi au venit a doua zi cu o căruţă şi au luat deşeurile. Dar, de regulă, nu sunt atât de receptivi. Dacă nu am fi noi să strângem pe aici, ar fi un dezastru”, detaliază Ion Onuţa. El spune că, împreună cu soţia sa, şomeră, au grijă ca monumentul să nu fie distrus. Soţia face curăţenie, are grijă de florile sădite, iar Ion păzeşte întreg complexul memorial. Bărbatul a ţinut să mă asigure de faptul că nu are arma încărcată.
Biografia lui de paznic a început un an în urmă, Ion fiind angajat de preşedintele Organizaţiei slavone pentru drepturile omului (OSDO) ca să păzească memorialul proaspăt renovat. „Chipurile, sunt angajat şi trebuia să îmi dea un salariu de 1000 de lei pe lună. Am primit leafa doar pe două luni şi deja nouă luni nu mi-au mai dat nimic”, spune Ion Onuţa. „Soţia mea zice că trebuie să îmi facă şi mie un monument alături, deoarece îmi fac griji pentru tot ce este aici: cosesc iarba, strâng şi mătur în jur”, glumeşte Ion.
L-am contactat pe preşedintele OSDO, Nicolae Guţul, ca să aflu de ce nu mai salarizează „omul cu armă” , însă acesta a infirmat faptul că Ion Onuţa ar fi angajatul organizaţiei şi a menţionat că „nu a fost semnat niciun contract cu paznicul memorialului de la Leuşeni” ci, pur şi simplu, l-a rugat pe acesta să supravegheze zona şi „i-am spus că îl voi ajuta cu surse băneşti în măsura posibilităţilor”. Guţul a accentuat că l-a „rugat” personal pe Onuţa să aibă grijă de postament, pentru că „s-au cheltuit atâţia bani pentru renovarea lui şi eram siguri că în două luni acolo totul va fi distrus”. La întrebarea de ce este nevoie de pază la un asemenea monument, preşedintele OSDO a susţinut argumentele paznicului, declarând: „La sfârşit de săptămână, tinerii organizează petreceri acolo şi, deoarece el locuieşte pe aproape, l-am rugat să aibă grijă de monument. Ba mai mult, sunt şi persoane care deteriorează în mod deliberat monumentul, nu doar fac gunoi. Au fost cazuri când unii au distrus verdeaţa din jur, au scris cu vopsea pe tanc”, a precizat Nicolae Guţul.
În ceea ce priveşte angajarea paznicului şi remunerarea acestuia, preşedintele organizaţiei a declarat că se confruntă cu probleme de ordin financiar şi că OSDO nu dispune de lichidităţi, dar a asigurat că va achita salariul lui Ion Onuţa cât mai curând şi că, dacă va fi nevoie, va „vinde sediul organizaţiei” pentru aceasta.
