Am participat şi eu la acel Prim Pod de Flori de la Leuşeni. Cu trecerea timpului unii au început a ironiza acest eveniment. Chipurile, a fost o naivitate, că avem nevoie de alt fel de poduri. Ironiile, mi-am dat seama, veneau din partea celor care de fapt nu doreau nici un fel de pod peste Prut, ci să fie păstrată sârma ghimpată. Acum pe aceştia nu-i mai interesează nici podurile, nici sârma ghimpată de pe Prut, ei au o preocupare mai serioasă – cum să-i stârpească de pe faţa pământului pe homosexuali… Parcă văd că atât de tare vor să-i stârpească, încât îi vor legaliza.
Consider că Primul Pod de Flori din 1990 este cel mai important eveniment naţional care s-a produs aici după dispariţia URSS. Toate câte s-a produs pe urmă, începând cu Suveranitatea, Independenţa, Tricolorul, Limba Română, Istoria Românilor şi terminând cu Cleopatra Stratan s-au născut în Florile acelui Prim Pod peste Prut. Suntem singurul popor de pe glob care am născut un asemenea eveniment. După acel Pod multe păcate ar trebui să ni se ierte.
Ştiu, nu poţi intra de două ori în aceeaşi apă. Şi totuşi, consider că un nou Pod de Flori poate fi organizat. Acum, când oricum capitala ţării este Chişinăul, nu Moscova, după ce la Prut nu mai există sârma ghimpată, iar la Chişinău avem o conducere democratică nu ar fi oare interesant şi posibil ca într-o frumoasă dimineaţă de vară să ne mai întâlnim odată cu fraţii de dincolo de Prut? România este o ţară membră a NATO şi UE, R. Moldova tot încolo se orientează, ce ar fi nedemocratic şi europenesc în aşa ceva? Oare n-am avea ce discuta cu fraţii noştri?
Principalul e să fie o întâlnire de suflet, fără subtexte politice sau electorale. Pur şi simplu, să ne mai întâlnim, ca fraţii, să mai punem Ţara la cale, cum ziceau bătrânii. Eu cred că e posibil aşa ceva. Dumneavoastră ce credeţi?
