Încă în perioada blocului ”ACUM” am atenționat colegii de altă dată, iar mai târziu și factorii decizionali care astăzi dețin puterea deplină în Republica Moldova, că în toate instituțiile statului, fără excepție, sunt infiltrate persoane, care reprezintă și promovează interesele Federației Ruse.
Unii o fac discret, iar alții – alde Dodon și gașca lui coruptă de la PSRM/PCRM – o fac demonstrativ și chiar sfidător, sub acoperirea imunității parlamentare și a diversității de opinii. Mereu instituțiile statului (în special SIS și Procuratura Generală) au manifestat o toleranță excesivă și nejustificată vis-a-vis de cei care nu-și imaginează Republica Moldova în afară influenței exclusive a Federației Ruse și a ”Russkii Mir/Lumea Rusă”.
Numeroasa coloană a 5-ea de la noi, susținută financiar și politic de Moscova, a prins noi puteri odată cu agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei. În aceste condiții foarte periculoase pentru existența statului nostru, când eventuala invazie rusească nu mai este doar o chestiune imaginară, instituția principală, responsabilă de securitatea și siguranța statului, nu și-a modificat simțitor abordările, chiar dacă a fost schimbată conducerea acesteia. Prea adânci sunt aici rădăcinile ”istorice”, încă din perioada sovietică, dar și din cea post-independență. Dacă actuala guvernare va continua în aceeași manieră ca cele precedente, la sigur că și integrarea europeană va fi compromisă. Cârtitele și conservele Moscovei mișună nestingherit (chiar dacă sunt cunoscute), în toate instituțiile statului și în majoritatea partidelor politice, iar recentul caz de la Biroul de Reintegrare ne demonstrează cu prisosință această realitate tristă și periculoasă. Statele Baltice, Polonia, Cehia și altele demult au rezolvat problema respectivă prin măsuri legislative, iar noi nu avem suficientă voință politică să ne raliem la aceste acțiuni absolut necesare.
În continuare facilităm econimic, financiar și politic regimul separatist de la Tiraspol (oare Krasnosselski, Ignatiev și alți agenți deschiși ai Kremlinului nu mai trec pe la VIP-ul de la Aeroportul de la Chișinău?), iar separatistii de la Comrat nu-și arată din nou dinții că-și doresc o relație cu Chișinăul pe principiile elaborate de Moscova? De ce doar 4.6 % din populația Republicii Moldova (Găgăuzia) trebuie să-i dicteze majorității absolute de 95.4 % ce cale de orientare strategică trebuie să avem, care sunt prioritățile noastre în politica externă și cine sunt adevărații noștri parteneri strategici? Atâta timp cât guvernările noastre vor ezita (din frică și din lașitate să nu deranjeze cumva Moscova) să ia măsurile legislative, dar și administrative ce se impun pentru consolidarea efectivă a securității statului, vom trăi mereu sub semnul incertitudinii, al nesiguranței, dar și al pericolului real de a fi ”eliberați” încă o dată de ”cea mai pașnică și frățească țară din lume”. Și atunci să nu ne mai mirăm, de ce ”ai noștri” trag tot în ai noștri?
𝐃𝐞 𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞, 𝐧𝐮 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐦𝐚𝐠𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆!
