Rusia își joacă din nou cartea de „mare salvatoare” în fața migranților moldoveni, anunțând o amnistie pentru cei cu statut ilegal, valabilă până în 2026. Mesajul oficial: Moscova „deschide ușile” și întinde o mână de ajutor. Realitatea din spatele decretului este, însă, mult mai calculată și rece. Măsura vine exact în an electoral pentru Republica Moldova, în plin război hibrid purtat de Kremlin împotriva Chișinăului.
Oficial, inițiativa este prezentată ca un gest umanitar. Neoficial, este o mutare politică atent sincronizată, menită să alimenteze narativul pro-rus în rândul moldovenilor care muncesc în Federația Rusă. Migranții sunt prezentați în presa controlată de Kremlin cu un dublu discurs: „frați” când convine politic, dar și „infractori” atunci când se dorește justificarea supravegherii și a controlului strict.
Deși decretul promite „facilități”, viața reală a muncitorilor moldoveni din Rusia este departe de imaginea idilică din propagandă. Mulți lucrează în condiții grele, cu drepturi aproape inexistente și sub amenințarea constantă a expulzării sau a mobilizării pentru frontul din Ucraina. În acest context, „amnistia” devine un instrument subtil de presiune: ești „iertat” dacă rămâi loial.
Kremlinul știe foarte bine că diaspora moldovenească din Rusia este o masă electorală semnificativă. Oferindu-le acest cadou aparent generos, își asigură o influență directă asupra lor și, implicit, asupra familiilor rămase acasă. Este o formă de control mascată în gesturi de bunăvoință, în care ajutorul vine cu prețul tăcerii și al supunerii.
Într-un stat în care drepturile propriilor cetățeni sunt deseori o iluzie, promisiunile făcute altora devin simple unelte politice. Acest decret nu este despre bunătate, ci despre putere, imagine și manipulare. Și, ca orice act de propagandă, vine cu mesajul clar: „suntem aici pentru voi”, dar doar atâta timp cât serviți scopului politic al Moscovei.
