Planul de pace al lui Trump, criticat dur de un fost parlamentar britanic: E o capitulare amânată, pe hârtie cu antetul Kremlinului

Planul de pace al lui Donald Trump arată, în forma în care a fost prezentat Ucrainei, mai degrabă ca un document redactat pe antetul Kremlinului decât ca o inițiativă venită de la Washington. Iar nota de plată, dacă acest acord ar fi impus, ar fi achitată nu doar de Kiev, ci de întreaga Europă, scrie, în Daily Mail, Bob Seely, fost parlamentar britanic, fost jurnalist și soldat. Din 1990 până în 1995, a lucrat ca și corespondent străin în URSS și în statele post-sovietice. Din 2008 până în 2017, a servit în Forțele Armate Britanice în campaniile din Irak, Afganistan, Libia.

„Decizia privind momentul și parametrii unei negocieri de pace aparține exclusiv Ucrainei – este țara ale cărei comunități sunt bombardate, ale cărei familii își îngroapă soldații, ale cărei orașe rezistă sub atacuri cu drone și rachete. Oricine a stat, fie și pentru scurt timp, sub tirul acestor atacuri știe că nu este vorba doar despre frică, ci despre un efort fizic și psihic continuu. În fața acestui tablou, reziliența ucrainenilor rămâne remarcabilă.

Dar propunerea venită acum de la Casa Albă nu este pace. Este o capitulare amânată — una care, inevitabil, va crește riscurile pentru Ucraina. Pentru că un stat forțat să abandoneze orașe fortificate, poziții strategice și să-și reducă drastic armata devine, în timp foarte scurt, ținta perfectă pentru un agresor care nu și-a abandonat ambițiile imperiale. Iar pentru Vladimir Putin, o astfel de slăbiciune ar fi o invitație deschisă“, scrie Seely.

În realitate, un acord impus pe termenii Moscovei îi oferă lui Putin trei câștiguri imediate.

Primul câștig: teritoriul. Rusia ar primi zone pe care nu le-a reușit să le cucerească militar și orașe pe care nu a apucat să le distrugă. Iar poziția geografică rezultată – teren mai înalt, culoar aproape deschis spre Kiev – ar crea premizele unei noi ofensive, mai rapide.

Al doilea câștig ține de stabilitatea internă a Ucrainei. Un compromis perceput ca injust ar declanșa tensiuni majore în rândul militarilor și familiilor lor. Întrebarea „pentru ce au murit oamenii noștri?” ar plana greu peste societate. Iar lipsa unui răspuns credibil ar eroda coeziunea națională și încrederea în instituții.

Al treilea câștig afectează direct Occidentul. O înțelegere negociată peste capul Europei ar crea fisuri adânci în relația transatlantică. În mod practic, NATO s-ar trezi cu un articol 5 subminat, iar Kremlinul ar putea concluziona că flancul estic — în special statele baltice — este mai vulnerabil ca oricând. China și Iran ar urmări cu interes această slăbire a Occidentului.

Istoria nu este generoasă cu cei care cedează în fața dictatorilor. În 1938, Cehoslovacia a fost sacrificată cu promisiunea unei păci care nu a durat un an. Logica este aceeași și astăzi: concesiile nu opresc agresorul, ci îl încurajează.

Pentru Ucraina, miza este existențială. Zelenski trebuie să evite capcana dublă: nu poate respinge brutal propunerea americană, dar nici nu o poate accepta în forma actuală. Orice negocieri trebuie să ducă la o pace reală, nu la o formulă care pregătește următorul război.

Trump a demonstrat o înțelegere superficială a situației din Ucraina. În Orientul Mijlociu, a avut succes mizând pe sprijin total acordat Israelului, ceea ce i-a oferit pârghii diplomatice. În cazul Ucrainei, însă, ambiguitatea sa a fost interpretată de Kremlin drept o șansă de a împinge negocierile în direcția dorită de Moscova. Iar documentul aflat acum în discuție pare, în multe puncte, să reflecte exact această influență.

Ucraina se află, din nou, în fața unui moment critic. Iar de modul în care gestionează această presiune depinde nu doar viitorul ei, ci și arhitectura de securitate a Europei, conchide Seely.

Planul de pace riscă să ducă la un nou conflict

Uneori, chiar și cea mai perspicace diplomație eșuează. De când președintele american Donald Trump s-a întors la Casa Albă, aliații europeni au făcut tot posibilul pentru a împiedica America să-și unească forțele cu Rusia pentru a impune termeni de pace punitivi Ucrainei, scrie „The Telegraph“.

Pentru o vreme, aceste eforturi au părut să aibă succes. Prim-ministrul britanic Keir Starmer a uzat de lingușiri și un banchet regal la Castelul Windsor. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a convins Alianța să promită creșterea cheltuielilor pentru apărare la 3,5% din PIB în schimbul aderării „neclintite” a lui Trump la articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Președintele finlandez Alexander Stubb a zburat chiar la Mar-a-Lago pentru a juca golf cu omologul său american.

Și chiar luna trecută, Trump a denunțat intransigența dictatorului rus Vladimir Putin și a anunțat sancțiuni împotriva a două dintre cele mai mari companii petroliere din Rusia, Rosneft și Lukoil. Dar toate acestea au fost doar o perdea de fum.

În culise, trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, a purtat discuții cu trimisul lui Putin, Kirill Dmitriev. Rezultatul acestor întâlniri secrete a fost un plan de pace în 28 de puncte, extrem de benefic pentru Kremlin.

Documentul, nu numai că ar recompensa agresiunea permițându-i lui Putin să-și păstreze cuceririle teritoriale, dar planul ar obliga și Ucraina să cedeze Rusiei și mai multe teritorii pe care Rusia nu a reușit să le cucerească.

Liderii UE, puși la grea încercare

De aceea, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a respins până acum planul SUA în forma sa actuală, explicând într-un discurs sumbru că Ucraina se confruntă cu o alegere dificilă între a-și pierde demnitatea sau a risca să piardă un partener cheie. El a promis că va lucra constructiv pentru a modifica propunerile, astfel încât să le facă acceptabile, și a repetat: Ucraina nu cere nimic mai mult decât să fie lăsată în pace. Dar Trump cere ca Kievul să fie de acord până joi, 27 noiembrie, altfel tot sprijinul militar și de informații al SUA ar putea fi întrerupt.

Liderii europeni se confruntă acum cu decizia pe care au încercat din greu să o evite. Dacă termenii rămân neschimbați și Zelenski spune un „nu” definitiv, vor sprijini europenii Ucraina în această privință? Sau vor fi de acord cu dorințele lui Trump de a preveni o ruptură în alianța atlantică?

Dacă lucrurile ajung la un punct critic, Marea Britanie și restul Europei trebuie să aibă curajul să-l susțină fără echivoc pe Zelenski. În forma sa actuală, planul de pace al lui Trump ar putea fi modelul perfect al unei înțelegeri care deschide calea pentru un nou război.

Ucraina nu ar trebui doar să renunțe la teritoriu și la un lanț important de fortificații, ci s-ar confrunta și cu limitări privind dimensiunea armatei sale. În lumea inversată a acestor propuneri, victima invaziei, Ucraina, ar trebui să își demonteze parțial apărarea, în timp ce agresorul rămâne înarmat până în dinți.

Văzând Ucraina serios slăbită, Putin va reveni aproape sigur pentru mai mult, lansând o nouă invazie menită să-și șteargă vecinul de pe hartă odată pentru totdeauna. Și dacă își atinge acest obiectiv, următorul pas va fi aproape sigur să atace un aliat european NATO – ceea ce ar declanșa un război care ar cuprinde toate țările NATO.

Pentru a evita această catastrofă, trebuie trasată o linie. Și trebuie trasată acum. Europa trebuie să-i spună lui Trump că Ucraina are tot dreptul să respingă acest plan periculos. Dacă America răspunde refuzând să caute soluții la criză, Europa trebuie să-și asume întreaga responsabilitate pentru sprijinirea Ucrainei în lupta împotriva unui agresor care amenință întregul continent, subliniază „The Telegraph“.