Anunțurile recente ale Statelor Unite privind posibile acțiuni dure împotriva Venezuelei readuc în prim-plan o istorie lungă și controversată a implicării americane în America Latină. De-a lungul secolului XX și la începutul secolului XXI, Washingtonul a intervenit direct sau indirect în numeroase state din regiune, invocând securitatea națională, lupta împotriva comunismului sau stabilitatea regională. Rezultatele au fost însă adesea lovituri de stat, dictaturi, conflicte armate și traume sociale care continuă să marcheze aceste societăți.
Un moment de cotitură îl reprezintă anul 1954, în Guatemala. Președintele ales democratic Jacobo Árbenz Guzmán a inițiat o reformă agrară amplă, menită să redistribuie terenurile nelucrate și să reducă inegalitățile extreme din mediul rural. Măsura a afectat direct interesele companiei americane United Fruit Company, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din țară. În contextul Războiului Rece, administrația americană a prezentat reformele drept o amenințare comunistă. O operațiune secretă coordonată de CIA a dus la răsturnarea lui Árbenz, declanșând decenii de instabilitate, regimuri militare și un război civil care s-a soldat cu peste 200.000 de morți și dispăruți. Rolul serviciilor americane a fost recunoscut oficial abia la începutul anilor 2000.
Cuba devine, la rândul ei, un simbol major al confruntării dintre Washington și stânga latino-americană. După victoria revoluției conduse de Fidel Castro, Havana se aliniază Uniunii Sovietice, iar relațiile cu Statele Unite se prăbușesc. În aprilie 1961, o forță de exilați cubanezi, sprijinită logistic și financiar de CIA, încearcă să invadeze insula în zona Golfului Porcilor. Operațiunea eșuează rapid, consolidând regimul lui Castro și transformând Cuba într-un adversar declarat al influenței americane în regiune pentru următoarele decenii.
În 1965, Statele Unite intervin militar în Republica Dominicană, sub pretextul prevenirii instaurării unui regim de stânga. Revolta populară izbucnită după înlăturarea președintelui Juan Bosch amenința să readucă la putere un lider ales democratic, dar considerat incomod de Washington. Trupele americane sunt trimise pentru a restabili ordinea, iar intervenția întărește percepția că SUA preferă stabilitatea controlată, chiar și în detrimentul proceselor democratice, atunci când mizele geopolitice sunt ridicate.
Anii ’70 marchează o perioadă deosebit de dură în Conul Sudic al Americii Latine. În Chile, lovitura de stat din 1973 duce la răsturnarea și moartea președintelui ales Salvador Allende și la instaurarea dictaturii generalului Augusto Pinochet. În Argentina, Uruguay, Paraguay, Bolivia și Brazilia se instalează regimuri militare care reprimă violent opoziția. Aceste dictaturi cooperează în cadrul Planului Condor, o rețea regională de urmărire, tortură și eliminare a adversarilor politici, soldată cu zeci de mii de victime. Documente desecretizate arată că Washingtonul a fost la curent cu aceste practici și, în multe cazuri, le-a tolerat sau sprijinit.
America Centrală devine un nou front al confruntării ideologice în anii ’80. În Nicaragua, victoria sandiniștilor împotriva regimului Somoza determină administrația Reagan să susțină financiar și militar grupările Contras, declanșând un război civil sângeros, cu aproximativ 50.000 de morți. În El Salvador, sprijinul militar american pentru guvern în lupta cu gherila de stânga contribuie la un conflict de 12 ani, marcat de masacre și grave încălcări ale drepturilor omului.
În 1983, Statele Unite lansează o intervenție rapidă în Grenada, după asasinarea prim-ministrului Maurice Bishop. Operațiunea este justificată prin protejarea cetățenilor americani și stoparea influenței cubaneze, dar este criticată la nivel internațional ca un abuz de forță. Mesajul transmis este însă unul clar: Washingtonul rămâne dispus să acționeze militar în regiune fără un consens larg.
Ultimul mare episod al acestei serii are loc în Panama, în 1989. Generalul Manuel Noriega, fost colaborator al serviciilor americane, este înlăturat printr-o intervenție militară de amploare. Operațiunea implică zeci de mii de soldați și provoacă un număr de victime civile rămas până astăzi controversat. Panama găzduise anterior și Școala Americilor, un centru de instruire pentru ofițeri latino-americani, mulți dintre ei implicați ulterior în represiuni și dictaturi.
Istoria relației dintre Statele Unite și America Latină este una complexă și tensionată, marcată de intervenții politice, militare și secrete. Deși justificate oficial prin securitate și stabilitate, aceste acțiuni au lăsat în urmă societăți profund afectate, instituții slăbite și o neîncredere persistentă față de Washington. Ecourile acestor intervenții continuă să influențeze discursul politic și percepția publică din regiune, inclusiv în contextul actualelor tensiuni geopolitice.
