Directorul Spitalului Raional Hîncești, Petru Ciubotaru, a demisionat oficial. Informația a fost confirmată de Ministrul Sănătății, Emil Ceban. Plecarea acestuia are loc în contextul acuzațiilor grave de mușamalizare a cazului Ludmilei Vartic, educatoarea care ar fi fost internată cu semne evidente de violență, fără ca instituția să sesizeze organele de drept.
Cea mai mare problemă aici nu este faptul că a plecat, ci cum a plecat. Există câteva semne de întrebare care ar trebui să ne dea tuturor de gândit:
Dacă a depus cerere de demisie imediat după ce ministrul a „scăpat” porumbelul că spitalul nu a informat poliția (la rugămintea familiei!), avem de-a face cu o recunoaștere tacită a culpei. A ales să tacă pentru „prieteni” în loc să respecte legea.
Există o diferență juridică și morală uriașă între demisie și demitere. Permițându-i-se să plece „prin cerere proprie”, sistemul îi oferă o portiță de scăpare curată. Într-un stat care își respectă cetățenii, un astfel de caz ar fi trebuit să se lase cu o demitere disciplinară în urma unei anchete riguroase, nu cu o plecare „onorabilă”.
Faptul că un director de spital pune dorința unei familii (sau a unui soț agresor, după cum spun martorii) mai presus de codul penal este de o gravitate extremă. Câte alte cazuri au mai fost „ascunse” astfel în sertarele spitalului din Hîncești?
Se pare că în Moldova, când ești prins cu mâța-n sac la nivel înalt, soluția magică e demisia. Dosarul Ludmilei riscă să devină o altă statistică dacă justiția se oprește doar la o semnătură pe o cerere de plecare.
