Amintiţi-vă câtă zarvă au făcut unii anul trecut în legătură cu „decretul lui Ghimpu” referitor la ziua de 28 iunie 1940. Din categoria aceloraşi aniversări „sensibile” face parte şi data de 24 august 1944.
Atitudinea politicienilor faţă de această dată şi prezenţa (sau absenţa) lor la Memorialul „Eternitate” e urmărită atent şi are o rezonanţă specială în societate. (Lăsăm de o parte faptul că comuniştii au monopolizat acest Memorial…) Anul trecut, la Memorial a fost premierul Vlad Filat. Singur, cu un buchet de flori, aproape pe furiş. Anul acesta i-a venit rândul lui Lupu să meargă singur (i-a luat-o înainte lui Voronin). Dacă Filat anul trecut… a tăcut, anul acesta Lupu a şi vorbit, din păcate. Şi iată ce a declarat: „În ziua de 24 august 1944 s-a încheiat războiul în Republica Moldova. Odată cu aceasta, Moldova a fost eliberată de sub jugul fascist, s-a terminat războiul, s-a terminat moartea, vărsarea de sânge şi a revenit pacea pe acest pământ”. Vorba veche: dacă tăcea, filozof rămânea. Căci afirmaţia sa este amendabilă din puncte de vedere şi istoric, şi moral, şi politic.
Printr-o singură propoziţie, Lupu pune în… „ilegalitate ştiinţifică” toate lucrările elaborate de istorici, eforturile intelectualităţii de a promova adevărul istoric, se plasează în opoziţie faţă de o bună parte a opiniei publice care nu consideră 24 august 1944 drept ziua când „Moldova a fost eliberată de sub jugul fascist”. Există nişte adevăruri dureroase, de aceea, să declari că în RSSM, după 24 august 1944, „s-a terminat cu moartea, vărsările de sânge şi a revenit pacea pe acest pământ” înseamnă să fii certat rău, înainte de toate, cu morala, apoi cu istoria! Adică, n-au existat valurile succesive de deportări, foametea organizată, colectivizarea forţată, deznaţionalizarea, modificarea structurii etnice şi demografice, rusificarea administraţiei şi a învăţământului ş.a.m.d.?! N-a existat războiul de la Nistru, declanşat de Rusia, n-au vărsat sânge moldovenii acolo?! Aceasta înseamnă „revenirea păcii pe acest pământ”?! Sau toate acestea nu au existat? Dl Lupu ştie că au existat! Atunci, de ce a făcut respectiva afirmaţie? Ca să-i împace pe ruşi? Dar cu ce i-am supărat? Dacă, după cum afirmă dl Lupu, după 24 august 1944 aici s-au reinstalat pacea şi liniştea, de ce la un moment dat (pe 27 august 1991) moldovenii şi-au declarat independenţa faţă de ţara care i-a „eliberat” şi le-a „readus pacea”?
…În general, mi se pare că mâine-poimâine pe politicienii moldoveni n-o să-i mai ia nimeni în serios: nici Rusia, nici România, nici Europa – deoarece cu nimeni nu-s sinceri, pe toţi încearcă să-i aburească, una spun în campaniile electorale, alta – când vin la putere. (Parcă unionistul Mihai Ghimpu, ajungând la putere, nu a declarat într-un ziar rusesc că „unirea cu România nu va avea loc niciodată”?..) Procedând aşa cum procedează, ei cred că-s mari şmecheri. Şi nu realizează că nimeni nu va lua în serios R. Moldova atâta vreme, cât liderii ei se joacă de-a istoria şi de-a ţara cu propria lor… ţară. Lipsa de demnitate naţională a liderilor, căciuleala lor în faţa celor puternici, închinatul la doi dumnezei (sau, poate, la mai mulţi) nu sunt cele mai bune cărţi de vizită, iar lipsa de sinceritate şi duplicitatea – atât cu partenerii externi, cât şi cu propriii cetăţeni – în politică se plătesc scump.
Lupu vrea să împace o parte a populaţiei R. Moldova promovând un neadevăr istoric şi făcând-o pe contul populaţiei majoritare? Ce mesaj a transmis el societăţii cu această declaraţie? Pentru un aspirant la funcţia de şef al statului, asemenea „echilibristică” este nu descalificantă, ci mortală. Crede Lupu că astfel va înmuia inima oponenţilor lui politici? Ba bine că nu. În aceeaşi zi, Voronin a ţinut-o pe a lui: „Noi demult am numit Alianţa „profascistă” şi aşa şi este. Deoarece genocidul, batjocura faţă de poporul moldovenesc, la care ei recurg în fiecare zi şi oră, nu pot fi numite cu alte cuvinte…”. Pasărea pre limba ei piere. Oricum nu s-ar căciuli liderii Alianţei, tot profascişti rămân în ochii comuniştilor. Adică, ai ruşilor.
Şi atunci, mă întreb şi-i întreb: la ce vă foloseşte căciuleala, domnii mei?
